Denumim indulgent „pseudocrescător” acea persoană care, fără a fi afiliată niciuneia dintre organizațiile feline recunoscute, are în posesie pisici pe care le înmulțește pentru bani; pe scurt, dar și mult mai direct spus, aceste persoane sunt „înmulțitori”. Pisoii oferiți de înmulțitori sunt de obicei prost hrăniți, vaccinați haotic sau nevaccinați, ținuți în cuști improprii și în mod sigur nu au fost consultați niciodată corespunzător de către un medic veterinar. Acești pisoi sunt dați spre vânzare la vârste între 4 și 8 săptămâni, pentru a evita costurile implicate de hrănirea și vaccinarea lor.
De prea multe ori se întâmplă crescătorilor să primească telefoane de la persoane care doresc un pisoi, cărora să nu le poată onora cererea întrucât nu au pui disponibili în momentul respectiv, numai pentru a afla ulterior că respectivii doritori au cumpărat un pisoi de la petshop sau de la pseudocrescatori, pe motiv că, pur și simplu, pisoiul le trebuia atunci și exact atunci.
Sfătuiesc pe oricine care caută să cumpere un pisoi cu pedigree să aștepte!
Crescătorii români înregistrați FIFe sunt profund implicați în a găsi căminele potrivite pentru puii care provin din crescătoriile lor, sunt mereu aproape și gata să dea o mână de ajutor când este vorba de sănătatea și bunăstarea pisoilor și sunt dedicați acestora pe viață (în definitiv, puii proveniți dintr-o crescătorie sunt, într-un fel, copiii crescătorilor!).
Crescătorii români înregistrați FIFe vor oferi întotdeauna un pedigree odată cu pisoiul.
Dar când noului proprietar i se promite că pedigreeul îi va sosi prin poștă sau i se spune că pedigreeul s-a pierdut pe tren, înseamnă de fapt că acel pedigree nici nu a existat vreodată iar pisoiul provine dintr-o sursă dubioasă. Noul proprietar poate avea surpriza să fi fost mințit și în privința vârstei, sănătății și chiar rasei pisoiului respectiv.
Este trist, dar adevărat, faptul că foarte mulți pisoi provenind din petshopuri sau de la astfel de pseudocrescatori mor la scurt timp după ce intră în posesia noilor proprietari. Motivul este foarte clar-majoritatea acestor pisoi sunt smulși de lângă mama lor la vârste prea fragede, între 4 și 8 săptămâni, cu mult înainte ca despărțirea de mamă să fie oportună și din cauză că majoritatea viitorilor proprietari își doresc un pisoi cât mai „mic și drăguț”. Opinia majorității oamenilor este că, dacă iau un pui de pisică de la o vârstă foarte fragedă, acesta se va adapta mai bine la noua casă. Această este însă doar o impresie, și este în totalitate greșită! Pisoii mai mari se adaptează mult mai bine! Motivele?
Încerc să-mi imaginez cum ar fi să iau un copil de la mamă lui la vârstă de 3 ani. Copilul de-abia a învățat să folosească olița, nu are încă un sistem imunitar complet format, nu poate lua decizii pentru el însuși și nu poate să sesizeze potențialele pericole. Acest copil va plânge pierderea părinților săi și va fi de neconsolat o vreme. La fel se întâmpă și în cazul unui pisoi prea mic. Pisicile uită evenimentele recente după 16 ore, dar în aceste 16 ore pisoiul va suferi profund pierderea mamei iar stresul extrem la care este supus din această cauză îl poate îmbolnăvi ușor, la această vârstă fiind susceptibili oricărei boli, fapt care este adesea fatal.
Crescătorii FIFe nu au permisiunea de a da pisoi noilor proprietari până când vaccinările nu sunt complete, așadar 3 luni este vârsta minimă la care un pisoi poate părăsi crescătoria. În timpul acestor 3 luni crescătorul observă cu fascinație ceea ce se întâmplă între mama pisică și puii ei.
Astfel, în timpul primelor 2 sau 3 săptămâni după naștere mama pisică se manifestă foarte protector și numai câteva persoane în care ea are maximă încredere au „permisiunea” ei să atingă pisoii. Este falsă concepția conform căreia pisicile își mănâncă puii dacă aceștia sunt atinși de om – crescătorii ating puii încă din momentul în care aceștia se nasc, pentru a le verifica starea de sănătate, pentru a ajuta nașterea și pentru a-i direcționa către sursa de lapte; este vorba de relația de încredere între pisică și crescător. Dacă această încredere lipsește, pisica mama va arăta clar că nu dorește ca puii ei să fie atinși de persoana respectivă, dar niciodată nu le va face rău. De-a lungul primelor două luni de viață, pisoii nu trebuie lăsați afară din cuib, pentru siguranța și sănătatea lor.
Când încep să meargă, între 3 și 4 săptămâni, mama pisică se transformă în „mama cloșcă” și își arată dezaprobarea când puii fac lucruri nepermise. Pisicile își protejează puii de potențiale pericole iar unele îi vor apuca cu grijă grăbită de ceafă pentru a-i depune rapid în cuib, din dorința de a se asigura că nu li se poate întâmpla nimic rău.
De asemenea, în acest stadiu de dezvoltare, pisica va începe să-și direcționeze puii către sursele de mâncare și apă și îi va înțărca progresiv, deși în paralel alăptarea va continuă timp de încă o lună.
Majoritatea pisoilor sunt complet înțărcați până la 2 luni și jumătate dar vor dori să continue să stea lângă mama lor până în jurul vârstei de 3 luni când, la un moment dat, mama va decide că este timpul ca pisoii să devină independenți. În tot acest timp și în mod constant crescătorul verifică sănătatea mamei și a pisoilor și cere ajutor imediat veterinarului dacă ceva i se pare în neregulă. Mai mult, crescătorii FIFe din România se ajută între ei și oferă asistență crescătorilor novici.
De asemenea, pe parcursul celor 3 luni, crescătorul observă cu atenție pisoii, știind în final cu exactitate care este cel mai puternic, cel mai slab, cel mai timid, cel mai curajos, fiecare mică personalitate conturându-se vizibil și distinct până la această vârstă. Un crescător responsabil va plasa apoi fiecare pisoi conform cu nevoile fiecărui nou stăpân. Pisoii curajoși și expansivi se potrivesc cel mai bine în medii în care există copii iar cei mai timizi se adaptează cel mai bine unui cuplu fără copii sau oamenilor mai în vârstă. Acești pisoi sunt acum foarte independenți și bine echilibrați mental, întrucât au avut parte de toată dragostea maternă necesară, devenind apți să se integreze fără probleme într-o nouă familie.
Majoritatea crescătorilor semnează contracte cu noii proprietari și, contrar a ceea ce se vehiculează, aceste contracte sunt legal valabile. Contractele sunt redactate în așa fel încât să asigure bunăstarea pisoilor și trebuie respectate. Crescătorii au motive puternice pentru castrarea/sterilizarea pisoilor, unul dintre cele mai importante fiind faptul că numai cele mai reușite exemplare trebuie să ducă mai departe materialul genetic în cadrul programelor de reproducție (subiect explicat pe larg în articolul care va urma, „De ce creștem pisici„). Un alt motiv este acela că un crescător nu vrea să-și știe pisoii sau urmașii lor în situații în care să fie privați de condițiile de dezvoltare necesare, sfârșind într-un petshop sau în mâinile vreunui înmulțitor, supuși suferinței și bolilor.
Beverly ELIAN – Crescător
felisa de Ragdoll „Elian Rags”
membră A.F. Sofisticat, Felis România