Originea câinelui dalmațian
Există o mare dispută referitor la originea exactă a Dalmațienilor, dar toți istoricii sunt de acord cu faptul că aceasta este o rasă foarte veche. Mulți istorici cred că această rasă a ajuns în Europa venind din Egipt, prin Orientul Apropiat și Turcia. A pătruns mai întâi în Grecia și apoi pe coasta Dalmată a Mării Adriatice, unde a fost crescută și selecționată până s-a obținut Dalmațianul de astăzi.
Nu se știe cu certitudine care este originea câinilor Dalmațieni, existând mai multe teorii în acest sens. Singurul lucru asupra căruia specialiștii au căzut de acord este că aceasta este o rasă foarte veche.
Prima ipoteză susține că Dalmațianul provine din Egipt și că a ajuns să fie atât de îndrăgit în Europa, după ce a trecut prin Orientul Mijlociu și prin Turcia și Grecia de astăzi. Pe coasta Mării Adriatice – numită Coasta Dalmată, rasa a fost dezvoltată până la forma sa actuală.
A doua ipoteză susține obârșia iugoslavă a rasei, care s-ar trage din Bracul de Bengal, fiind un metis de Pointer Istrian și Bull-Terrier.
Însă dovezile istorice înclină mai degrabă în favoarea primei teorii, cea care explică și numele rasei. Existența rasei este atestată de basoreliefuri egiptene, de fresce grecești, de documente din Evul Mediu târziu din Dubrovnic.
Utilitatea rasei
În trecut, Dalmațianul era folosit pentru aret, la vânătoare. În anii 1800, dalmațeinii au început să fie folosiți pentru atejaj și pentru trăsurile trase de cai. Dalmațienii deschideau drumul în fața căruței – ei alungau alte animale sau turme din drum și făceau loc cailor din urma lor. Noaptea erau folosiți pentru pază, mai ales în tabere, în jurul focului. Fiind obișnuiți să trăiască în jurul cailor, dalmațienii au un efect liniștitor asupra acestora.
Deși de-a lungul istoriei au avut nenumărate întrebuințări, câinii dalmațieni sunt astăzi animale de companie.
Trăsăturile și temperamentul
Dalmațienii au fost crescuți și selecționați să alerge lângă căruțele trase de cai. Astfel că ei sunt foarte rezistenți și plini de energie. Nu le place să stea toată ziua fără să aibă nimic de făcut, pur și simpu se plictisesc. Ei sunt foarte jucăuși, veseli și loiali. Au în permanență nevoie de o prezență umană altfel se simt singuri și deprimați. Așadar Dalmațienii nu sunt adaptați pentru viața în curte.
Rezistența lor deosebită și energia lor inepuizabilă reprezintă consecința secolelor petrecute de acest tip de câine în compania cailor aflați în mișcare. Fiind deosebit de zburdalnici, nu se recomandă să fie lăsați singuri la joacă dacă sunt și copii mici acolo. Vor avea o bună relație cu celelalte animale din casă însă acest lucru nu e valabil și față de animalele străine. Nu vor accepta să trăiască alături de alți masculi din aceeași rasă sau din altă rasă.
Câinii dalmațieni tind să se plictisească ușor – de aceea au nevoie să li se dea sarcini de îndeplinit și să aibă parte de cât mai multă mișcare în aer liber. Nu le place să rămână singuri, vor să se joace cu stăpânul și sunt veseli și devotați.
Câinii dalmațieni se disting și prin memoria extraordinară de care dau dovadă. Uneori își amintesc dacă cineva le-a făcut vreun rău chiar și ani mai târziu.
Dalmațienii sunt inteligenți dar și încăpățânați astfel că dresajul lor nu este o sarcină ușoară dar, cu un dresaj corect, pot deveni extrem de ascultători. Este necesară socializarea lor de mici pentru a evita să devină agresivi. Dalmațienii se adaptează la viața în apartament dar rămân în continuare foarte activi. Datorită blănii scurte, sunt friguroși. Dalmațienii sunt foarte curați – se spune chiar ca evită bălțile cu noroi pentru a nu se murdări.
Sănătatea dalmațienilor
Un Dalmațian trăiește în medie 10-12 ani. Sunt foarte fertili – o cățea poate avea chiar 15 pui la o singură fătare. Este foarte importantă testarea puilor de Dalmațian deorece aproximativ 10-12% au probleme grave de auz, iar un câine surd are foarte mari șanse să devină agresiv din cauza fricii. Ereditare mai pot fi și predispoziția pentru pietre la rinichi și alergiile pielii (în special la materialele sintetice din covoare). Nivelul acidului uric este mai ridicat la Dalmațieni decât la alte rase, ceea ce poate duce la un blocaj renal. Este recomandată o dietă scăzută în proteine.
Dalmațienii sunt foarte jucăuși și plini de veselie. Aspectul lor fizic îi diferențiază complet de orice altă rasă de câini.
Caracteristicile standard
Clasa: Clasa C – Câini de Companie
Grupa: Grupa 9 – Câini de agrement
Talia: medie
Culoarea: alb cu pete negre sau maro (până la 2 săptămâni puii sunt complet albi)
Greutatea: 22-25kg
Înălțimea:
- masculul: 56-61 cm
- femela: 54-58 cm
Foto: pixabay.com