„Dresarea” pisicii se referă la acele deprinderi de bază, pe care orice pisică de apartament trebuie să le aibă. „Dresarea” pisicii nu se referă în nici un caz la încercarea de a ne învăța pisica să aducă ziarul sau să stea culcată la comandă. Oricine vrea să își învețe pisică așa ceva ar trebui, de fapt, să își ia un câine!
Orice posesor de pisică ar trebui să fie foarte mulțumit dacă pisica lui folosește de fiecare dată lădița, dacă nu se urcă pe masă (prea des) și dacă vine când o cheamă (chiar și numai la atât de cunoscutul „pis-pis”).
Desigur, există pisici care „execută” comenzi, dar sunt cazuri rare și în general persoana care vrea să realizeze acest lucru trebuie să dedice multe timp și o infinită răbdare încercării de a dresa pisica. În acest site însă, vom discuta despre ceea ce nu poate fi numit dresaj, ci mai degrabă deprinderi de bază care fac posibilă conviețuirea armonioasă a omului cu pisica.
Prima regulă (și necesitate) este ca pisica să-și facă nevoile în locul special amenajat pentru acest lucru. De obicei, pisicile învață repede să folosească cutia cu nisip (sau „bulgări”), deoarece este „programată genetic” să-și ascundă excrementele și să păstreze curată zona în care trăiește. Sunt mai greu de deprins cu utilizarea lădiței cu nisip pisicile luate prea devreme de la mama lor, cele care nu au avut acces la „lumea din afara cuibului” până la momentul adopției sau cele obișnuite de stăpânii pisicii mame să-și facă nevoile pe ziare sau pe cârpe.
Unele persoane susțin că și-au învățat pisica să-și facă nevoile la lădița „dând pisica cu nasul”de propriile excremente și apoi ducând-o la lădiță. Este, din punctul nostru de vedere, o practică tramatizanta (și ineficientă) de a încerca deprinderea pisicii cu lădița. În primul rând, pisica nu va înțelege ce i se întâmplă și nici nu va face legătura între excrementele ei și obligația de a le elimina în lădiță. Cel mult va încerca (și va reuși) să își ascundă „accidentele” în alte locuri din casă, pe care le crede inaccesibile stăpânului, astfel încât riscăm să descoperim „crima” cu mult timp după ce a fost „comisă”. În realitate, pisica nu va învăța că lădița este locul în care trebuie să-și facă nevoile, ci va asocia lădița cu partea finală a pedepsei pentru excreție, și în final va „scurta” drumul către această parte finală a pedepsei. Este adevărat că rezultatul este într-un fel același, dar există metode mai puțin traumatizante pentru pisică.
Astfel, deprinderea pisicii cu lădița este posibilă într-un timp destul de scurt (precum spuneam, pisicile sunt „programate genetic” pentru acest lucru), cu un pic de timp și răbdare. Pisoiul trebuie urmărit cu atenție și în scurt timp vom ști care este momentul „critic” în care se pregătește să își facă nevoile. Îl vom lua pe sus (chiar dacă a început deja!) și îl vom duce la lădiță. Îl vom aștepta să termine, apoi îl vom mângâia drept recompensă. În același timp, vom dezinfecta locurile din casă unde pisoiul a avut deja câte un „accident”, preferabil cu o soluție cu miros pătrunzător (există diverse preparate în comerț, special pentru acest scop) sau cu oțet, pentru ca zona respectivă să nu-i dea „idei” pentru a doua oară.
În general, și cel mai „încăpățânat” pisoi va învăța să își facă nevoile la cutia cu nisip în aproximativ două săptămâni. Nu uita însă, este nevoie de timp pentru a supraveghea pisoiul și de răbdare.