Alegerea unui pisoi, fie femelă sau mascul, dintre cele câteva gheme cu cozi zbârlite și blănițe pufoase dintr-un cuib, poate fi foarte dificilă. Toți sunt jucăuși, toți sunt haioși, toți se mișcă stângaci și… torc.
Și totuși, trebuie ales UNUL dintre ei. Pentru că cel pe care îl alegem va fi pisicuța sau motănelul din viața noastră pentru mulți ani.
Sănătatea
Astfel, cel mai important pas în alegerea pisoiului este stabilirea stării de sănătate-pisoiul pe care îl adoptăm trebuie să fie perfect sănătos și să provină dintr-un cuib cu maxim 7 pisoi. Puii care provin din cuiburi mai mari nu beneficiază de o nutriție corectă și suficientă în primele luni de viață, prin urmare, creșterea lor va fi influențată de acest fapt.
În continuare, vom examina în amănunt pisoiul:
- aspect general: pisoiul trebuie să fie rotofei, bine hrănit; blana trebuie să fie lucioasă și curată; atenție însă la pisoii cu burtica mult prea rotundă-ar putea avea paraziți interni (majoritatea puilor sunt parazitați) sau ar putea fi un semn de rahitism, mai ales dacă încheieturile membrelor sunt proeminente.
- poftă de mâncare și de joacă: pisoiul trebuie să fie jucăuș și curios-un pisoi apatic este sigur bolnav; de asemenea, dacă se poate, vom asista la masa pisoiului (fie că este înțărcat sau nu, pisoiul trebuie să aibă poftă de mâncare!)
- blana și pielea: blana trebuie să fie lucioasă, pufoasă la atingere și curată. Pielea trebuie să fie fină, fără depozite, descuamări, zone înroșite sau umflături. Dacă pisoiul are paraziți externi (purici), aceștia sunt foarte ușor vizibili pe burtică.
- urechile: trebuie să fie curate în interior, pielea de culoare roz, sănătoasă, fără depozite urât mirositoare, de culoare închisă sau cu aspectul zatului de cafea. Pisoiul nu trebuie să protesteze când i se ating urechile și nu trebuie să se scarpine în zona urechilor. Un pisoi care are o durere în zona urechii va sta cu capul ușor aplecat pe partea dureroasă.
- ochii: trebuie să fie limpezi, fără „albeață” și fără secreții abundente și/sau purulente.
- membrele: fără îngroșări ale încheieturilor; puiul trebuie observat în mers-mersul, chiar stângaci, trebuie să fie fără șchiopături.
Pentru pisoii de rasă (birmaneză, balineza, siameză) trebuie căutate defectele genetice care exclud exemplarele de la reproducție. În acest caz, este bine ca alegerea pisoului să fie asistată de un specialist. Unul dintre cele mai frecvente defecte, prezentate de „binevoitori” ca fiind „semn de rasă” (???) este îndoirea unui număr de vertebre la vârful cozii. Acesta este un defect genetic și nu are legătură cu apartenența pisoiului la o rasă sau alta, dar este, într-adevăr, mai frecvent la cele trei rase menționate mai sus.
Temperamentul
Este greu de stabilit temperamentul adult al pisoiului – dar, cu excepția puilor care manifestă o agresivitate vizibilă (își lasă urechile pe spate, scuipă și „atacă” mâna care se întinde spre ei) orice pisoi poate deveni o pisică extraordinară sau un motan ideal. Ceea ce contează foarte mult este modul în care va crește pisoiul.
Se spune că felul de a fi al pisicii adulte reflectă experiențele (plăcute sau nu) din timpul „copilăriei” – o pisică bătută va deveni fricoasă și circumspectă; o pisică răsfățată „în exces” va deveni o obraznică hoață… și exemplele ar putea continua. Astfel încât, alegerea ar trebui să fie dictată de primul impuls, ținând cont de faptul că pisoiul ales trebuie să fie jucăuș, curios și atent.
Foto: Laura34215