Purceii de guineea au o caracteristică întâlnită în general la rozătoare – incisivii superiori și inferiori (dinții din față, sus și jos) precum și restul dinților, (cu tot cu incisivi, 20 în total), cresc continuu pe toată durată vieții. Acest fapt este firesc pentru rozătoarele sălbatice care, prin faptul că își folosesc dantura pentru a roade, zdrobi, fărămița și rupe ramuri, sâmburi de fructe, coji de nuci și alune etc., au nevoie de regenerarea constantă a dinților care, în caz contrar, s-ar toci atât de mult încât ar deveni inutilizabili.
Purceii de guineea crescuți în captivitate își păstrează această caracteristică dar, din cauza condițiilor de viață care adesea nu reușesc să suplinească în totalitate condițiile mediului natural al porcușorului de guineea, dantura lor poate ajunge să crească excesiv, punând în pericol alimentarea corectă și astfel chiar și viața rozătorului.
În general, creșterea excesivă a dinților la purceii de guineea se datorează unei alimentații sărace în fibre. În cazuri destul de rare în care există o predispoziție genetică, chiar dacă porcușorul primește suficient fân și rădăcinoase pentru a le roade, a le mesteca și în acest mod a-și toci în mod natural dinții, rata de creștere a incisivilor este mai mare decât capacitatea naturală de tocire. Pentru astfel de situații se recurge la ajutorul medicului veterinar pentru scurtarea periodică prin tăiere și pilire a dinților excesiv de lungi, atât incisivii cât și restul danturii. Crescătorii și deținătorii experimentați de porcușori de guineea știu să efectueze și singuri operațiunea tăierii incisivilor, care nu prezintă decât două dificultăți-aceea de a „convinge” porcușorul să accepte procedura (nedureroasă, dar foarte stresantă) și să stea cât de cât cuminte și aceea de a tăia exact atât cât trebuie. Pentru intervenția asupra premolarilor și molarilor însă, chiar și crescătorii apelează la ajutorul medicului veterinar, întrucât operațiunea este complicată, presupune accesul în gură porcușorului, care desigur nu cooperează, și de multe ori se face sub anestezie generală. În cabinetele veterinare unde acest lucru este posibil, este preferabil să se renunțe la anestezia generală se utilizeze un depărtător pentru purcelul de guineea stea cu , întrucât anestezia este pentru acesta decât stresul efectuării acestei operațiuni „pe viu”.
În cazul în care porcușorul nu este predispus genetic la o creștere excesivă a dinților, o dieta zilnică bogată în alimente care conțin fibre îl va ajuta să-și tocească în mod natural dinții.
Dintre alimentele care conțin fibre și sunt eficiente pentru tocirea dinților, enumerăm: fânul, radacinoasele (morcov, păstârnac, pătrunjel), iarbă proaspătă, pănuși de porumb, semințe.
Semne și simptome ale creșterii excesive a dinților la porcușorul de guineea
Dinți vizibil prea lungi – în anumite situații, chiar dacă vi se par prea lungi, incisivii purcelului pot fi de fapt la lungimea perfectă pentru o funcționare optimă; lungimea periculoasă diferă de la un porcușor la altul, în funcție de rasă, formatul maxilarelor, dimensiunile gurii etc. Dacă incisivii sau oricare din restul dinților vi se par prea lungi, observați comportamentul porcușorului de guineea la masă-dacă animăluțul crește bine în greutate sau, ca adult, își menține greutatea, hrana este primită cu plăcere și vioiciune, apucată cu dexteritate, ronțăită și înghițită rapid și fără greutate aparentă, probabil că vă faceți griji degeaba iar dinții purcelului de guineea sunt în regulă. Dacă însă observați dificultăți de apucare a hranei, de rupere a bucăților de alimente, de mestecare și eforturi la înghițire, este foarte posibil că dinții purcelului de guineea să trebuiască scurtați.
Scăderea în greutate – dacă porcușorul de guineea prezintă o scădere în greutate (slăbire), nu este bolnav de altceva și este vioi, este posibil ca dinții să-i fi crescut prea lungi și să-l împiedice să mănânce-verificați dacă este așa punând la dispoziția purcelului de guineea mâncarea să preferată și observați-i comportamentul-dacă nu manifestă interes față de mâncare, poate fi vorba de altă afecțiune; dacă însă se vede că ar dori să mănânce, încearcă și nu reușește, este bine să îi controlați dinții-s-ar putea ca aceștia să fi crescut în exces iar lungimea excedentară să împiedice purcelul de guineea să apuce, să rupă și să mestece hrana.
Salivația abundentă și în exces -dacă nu constituie un simptom al unei situații periculoase (hipertermie) sau a unei boli mai grave (boala Cushing, toxemia gravidica) poate fi un semn că dinții purcelului de guineea au crescut prea mult și el nu mai poate înghiți saliva, care se prelinge din această cauză afară din gură. Salivația excesivă poate irita pielea sensibilă din jurul gurii și buzele, producând iritații care se pot infecta ușor, deci trebuie acordată o atenție sporită îngrijirii purcelușului de guineea dacă o astfel de iritație apare. Aceste iritații provocate de contactul continuu al salivei cu pielea nu trebuie confundate cu cele apărute în urma administrării de hrană cu conținut crescut de acizi (mere, roșii), acestea rezolvându-se cu ușurință prin simpla evitare a fructelor și legumelor vinovate.
Mușcături nervoase și fără motiv aparent – dacă purcelul încearcă, din senin și plin de nervozitate, să muște diverse obiecte din cușcă sau chiar gratiile cuștii și degetele stăpânului, poate fi un semn ca dinții au crescut prea mult și trebuie tăiați; purcelul se poate manifesta astfel în încercarea de a-și toci nu doar incisivii, ci și restul dinților.
Complicații
Moarte prin subalimentare și dezhidratare – subalimentarea constantă este foarte periculoasă pentru viața porcușorului de guineea, pentru că acesta este privat de nutrienții zilnici esențiali menținerii sănătății și vitalității organismului. Creșterea excesivă a dinților (premolari și molari) către centrul cavității bucale poate de asemenea împiedica mișcarea normală a limbii, aceasta fiind captivă sub dinții crescuți excesiv care tind să alcătuiască un fel de boltă. Acest fapt duce la imposibilitatea mestecării alimentelor și a adăpării corecte a purcelului de guineea. De asemenea, dacă dinții cresc spre exterior, gura nu se mai închide corect, împiedicând masticația. Odată constatată cauza scăderii în greutate ca fiind lipsa posibilității de autoalimentare și adăpare datorată creșterii în exces a dinților, este neapărat necesar ca purcelușul să fie hrănit și adăpat artificial, cu o seringă, hrană administrându-se cu grijă pe la comisură buzelor. În caz de subalimentare și dezhidratare purcelul de guineea poate muri.
Leziuni și infecții la nivelul cavității bucale – creșterea în exces a dinților, netratată, poate duce la infecții simple și complicate, bacteriene și micotice ale cavității bucale, lacerații, gingivite, care, pe lângă aspectul și mirosul neplăcut, pot pune în pericol sănătatea porcușorului de guineea.
Leziuni și infecții la nivelul buzelor și a pielii sensibile din jurul gurii – salivația abundentă, prin faptul că menține constant un mediu umed, poate duce la apariția de ulcerații superficiale, pielea fiind iritată și roșie; aceste bubițe se pot cu ușurință infecta cu bacterii sau ciuperci. Apariția unor astfel de ulcerații necesită tratarea de urgență prin tamponarea zonei afectate cu o soluție antiseptică (Betadina), până când pielea își recăpătă aspectul normal și iritația se vindecă.
Articol scris de: Messa
Web Content Admin
Animalutze.COM
Foto: Xandert