Mulți posesori de peruși se întreabă de ce perusul lor este atât de speriat când cineva se apropie de cușcă și de ce, uneori, își folosește și ciocul pentru a „agresa” și îndepărta persoana care îl deranjează. Când îi este teamă de ceva, perusul bate puternic din aripi, cârâie și încearcă să se îndepărteze de ceea ce i-a provocat spaimă. De asemenea, dacă nu se poate îndepărta, încearcă să se apere de potențialul agresor, mușcând.
În general, după mai mult timp de conviețuire cu omul, perusul nu se mai sperie și devine chiar destul de prietenos și chiar docil. De obicei perusii care se sperie atât de tare când stăpânul se apropie de cușcă sau încearcă să introducă mână în spațiu sau, sunt de foarte puțin timp în posesia persoanei respective. Spaima lor este justificată de faptul că nu s-au obișnuit cu noul proprietar sau chiar cu prezența omului în general.
Obișnuirea perusului cu stăpânul sau și cu alți oameni care eventual îi vizitează stăpânul se numește socializare.
Îmblânzirea perușului este o sarcină dificilă, păsările fiind în general foarte sperioase și sensibile la schimbări și la ceea ce ele consideră că fiind o invadare a spațiului personal. Trebuie ca stăpânul să dea dovadă de foarte multă răbdare pentru a reuși. Astfel, la îmblânzirea perușului, apropierea de cușcă se va face întâi numai în momentul în care trebuie administrată hrană, încet, fără mișcări bruște, timp în care perusului i se va vorbi continuu, cu voce calmă, mângâietoare și cuvinte de alint. În timp el va asocia vocea dumneavoastră cu faptul că primește hrană și va fi mult mai încrezător când va veți apropia de cușcă.
În două-trei săptămâni, după ce perusul începe să nu mai dea semne de spaimă când vă apropiați de cușcă, puteți începe să vă apropiați și fără a avea în mână mâncare. Întotdeauna când vă apropiați de cușcă, fie că doar treceți pe lângă sau chiar vreți să îi dați atenție, vorbiți-i și alintați-l. Se va obișnui cu dumneavoastră și, în timp, va fi foarte fericit să vă audă și să vă vadă că vă apropiați.
Pentru a putea introduce mână în cușcă fără teamă că perusul v-ar putea ciupi de frică, procedați similar-introduceți întâi mână în cușcă numai cu mâncare și încurajați-l astfel să ciugulească „delicatesele” direct din palmă. În timp se va obișnui chiar să se urce singur în palmă dumneavoastră, chiar dacă nu aveți mâncare, în speranța că va găsi obișnuitele delicatese acolo.
De fiecare dată când perusul se sperie, perseverați cu blândețe și răbdare – rezultatele nu vor întârzia să apăra!