Ce sunt zoonozele și cum ne protejăm?

Într-o perioadă în care bolile cu nume de animale produc zvonuri dintre cele mai ciudate și chiar panică, puțini sunt cei care cunosc cu adevărat care sunt bolile pe care animalele le pot transmite omului sau pe care omul le poate transmite animalelor.

Cunoscute sub numele de zoonoze, ele pot fi împărțite în funcție de gravitatea lor, precum cele mortale, de exemplu turbarea sau foarte grave precum bruceloza, salmoneloza, tuberculoza. Un alt criteriu este acela al modului în care se manifestă, având semne de boală identice atât la om cât și la animale, în cazul rabiei, sau diferite de la om la animale, în cazul antraxului. Un alt exemplu ar fi ornitoza transmisă de la păsări, care are o evoluție foarte ștearsă ca simptomatologie la animale, dar una gravă și cu semne clinice grave la om.

Deoarece cele mai numeroase animale de companie sunt câinii și pisicile, de la acestea omul se îmbolnăvește de cele mai multe afecțiuni. În cazul cainelelui omul poate contracta 39 feluri de zoonoze, dintre care cea mai periculoasă și cea mai cunoscută este rabia. De asemenea se poate infecta cu microbii unor boli sau paraziți precum leptospiroza, hidatidoza (chist hidatic), pasteureloze, salmoneloze și numeroase helmintiaze (paraziți intestinali). Din această categorie face parte o boală mai puțin cunoscută, toxocarioza (Larva migrans visceralis) determinată de larvele unui vierme nematod, Toxocara canis. Acestea se împrăștie în tot corpul, infectând toate organele, creând febră, simptome pulmonare și eozinofile în sânge. Cea mai periculoasă este afectarea ochiului, care netratată poate duce la orbire prin endoftalmita. Infecția omului se face prin contactul cu materiile fecale ale câinilor, care conțin Toxocar.

De la pisică omul poate lua 22 zoonoze, printre acestea numărându-se pasteureloza, toxoplasmoza, boala zgârieturii de pisică și diferite helmintiaze. Una din cele mai des întâlnite afecțiuni este datorată faptului că mai mult de jumătate din pisici au în saliva lor un microb patogen pentru om, Pasteurella multocida, care poate da flegmoane la nivelul mușcăturilor și septicemii. Se spune că pisicile sunt în general periculoase pentru gravide, deoarece aceste animale participă la ciclul evolutiv al unui protozoar, Toxoplasma gondii. Acesta, în momentul infestării unei femei însărcinate, devine periculos pentru făt, pentru că mamă face toxoplasmoză, ceea ce poate provocă grave malformații congenitale copilului. Este important de spus că pisica prezintă un risc mic, cel mai mare procent din îmbolnăviri datorându-se consumării de carne contaminată, insuficient prelucrată termic. Tocmai de aceea este recomandată efectuarea analizelor în caz de sarcină dar și respectarea câtorva reguli simple de igienă, precum curățarea zilnică a litierei pisicii, urmată de dezinfecție cu apă clocotită, spălarea pe mâini după ce se umblă cu pisica sau cu carne crudă. Alte măsuri sunt evitarea de a mânca carne insuficient tratată termic și de a hrăni pisica cu carne crudă, evitarea tratării animalului cu medicamente imunosupresive.

Principalele zoonoze care pot fi contctate de la pisică sunt parazitare, micotice și infecțioase, afecțiuni care, deși unele dintre ele grave, pot fi prevenite cu ușurință. În prima categorie a bolilor parazitare intră toxoplasmoza, produsă de Toxoplasma gondii, un parazit microscopic. În organismul pisicii, singura gazdă definitivă, parazitul își desfășoară ciclul biologic și elimină prin fecalele pisicii care pornesc un nou ciclu. Infesterea felinei se produce prin consumul de carne crudă, iar a omului prin carne insuficiet preparată termic sau ingerarea accidentală din fecalele pisicii. O altă afecțiune din aceeași categorie este ascarioza sau viermii intestinali, limbricii, fiind și cea mai renumită și comună boala parazitară. La pisică este cauzată de Toxocara cati, un parazit de până la 10 cm lungime cu aspect de fir de ață alb sidefiu, care se dezvoltă și ajunge la maturitate în organismul infestat. Din ouăle depuse de femelă în intestinul pisicii și eliminate prin fecale se formează larva de stadiul doi, care este forma infestantă. Pisica sănătoasă se infestează prin consum de ouă la vânătoare sau prin consum de organe crude provenite de la animale bolnave. La om se transmite prin mâinile murdare, fructe și zarzavaturi nespălate și de la pisică. Dacă la adult boală nu se manifestă, la copii se pot înregistra forme grave manifestate la nivel ocular care pot duce până la orbire. Deși se crede că boala este datorată în principal pisicilor, cățeii sunt cei la care apare cel mai des. Pentru a preveni afecțiunea trebuie respectată igiena mâinilor, un regim alimentar corect pentru pisică și om și deparazitarea regulată a pisicii și a pisoilor începând cu vârsta de 2 săptămâni, din 2 în 2 săptămâni până la vârsta de 3 luni.

Una din cele mai puțin înțelese afecțiuni este echinococoză (chistul hidatic), produsă Echinococcus granulosus. Contrar unei păreri larg răspândite, chistul hidatic nu este cauzat de pisică sau de firul de păr al acesteia care intră în ficat sau plămân, ci de consumul de fructe și de zarzavaturi insuficient spălate sau prin nespalarea mâinilor după contactul cu blana unui câine infestat pe care se pot găsi ouă de parazit. Acestea ajung în tubul digestiv unde sunt eliberați embrionii hexacanti ce pătrund în capilare și care prin intermediul circulației sanguine sunt răspândiți în ficat și pulmon, dezvoltând chistul hidatic, care este extirpat doar pe cale chirurgicală. Spălarea mâinilor după atingerea unui câine și spălarea riguroasă a fructelor și legumelor sunt suficiente pentru a preveni boala.

Tenia Dipylidium caninum ajunge în organismul gazdă, animal sau uman, prin ingerarea de purici și, deși la oamneni nu se pot vedea semnele clinice ale bolii, se pot observa în fecale proglote de tenie ca niște boabe de orez. Infestarea cu acest parazit este evitată prin deparazitarea internă și externă regulată a pisicii.

Trecând în categoria afecțiunilor micotice, dermatomicoză este o afecțiune cauzată de o ciupercă produsă în general de Microsporum canis și pisica poate îmbolnăvi omul doar în cazul în care sistemul imunitar uman este slăbit, iar prevenirea acești boli se face prin tratarea animalului bolnav și respectarea regulilor de igienă.

În ultimul segment al zoonozelor infecțioase sunt incluse două afecțiuni bacteriene, Campylobacterioza și Salmoneloza, boli diareice, produse de Campylobacter jejuni și Salmonella spp.. Deși se crede că sunt cauzate de pisică, la feline infecția cu aceste bacterii nu cauzează boala clinc, iar mare parte din cazurile înregistrate la om nu pot fi asociate cu prezența pisicilor.

O altă afactiune, boala zgârieturilor de pisică, este produsă de Bartonella henselae și apare în urmă zgârieturilor de pisică, dacă animalul este purtător de bacterii. Apărând inițial sub forma unei papule sau pustule, duce în câteva săptămâni la o limfoadenopatie regională. Dezinfectaea rănii este cea mai bună metodă de prevenție.

Ultima afecțiune dintre cele infecțioase este turbarea, o boală infecțioasă virală produsă de virusul rabic și se transmite la om și pisică prin mușcătura (zgârietura) unui animal bolnav. Trebuie reținut că boală se poate trata doar imediat după mușcătură, odată declanșată clinic ea nemaiavând tratament; bolnavii de turbare mor într-un interval scurt de timp. Principalul mod de prevenție este vaccinarea antirabică a pisicilor, obligatorie prin lege, începând cu vârsta de 3 luni și repetată anual.

În cazul mușcăturilor, zgârieturilor sau a oricărei plăgi produse de un animal domestic sau sălbatic sau necunoscut, trebuie mers urgent la un medic specialist din cadrul centrelor antirabice de la spitalele de boli infecțioase. Primele măsuri care trebuie luate, până se ajunge la medic, includ prinderea, dacă se poate, a animalului care a mușcat, care va fi ținut sub supraveghere de către medicul veterinar și, dacă trăiește peste 8 zile, poate fi considerat sănătos. Rana va fi curățată imediat și minuțios cu apă și săpun pentru a se îndepărta saliva de la locul mușcăturii, apoi se va dezinfecta cu alcool iodat 0,5%, alcool simplu sau un alt dezinfectant. Acordați mare atenție toaletarii rănii, ea este cea mai bună metodă de a preveni contractarea bolii. Medicul va fi cel care decide dacă este nevoie de ser și vaccin antirabic sau a unui alt tratament cu antibiotice.

Marcella Drăgan
foto: Public Domain