Se spune că pisicile castrate își pierd pofta de viață și motanii devin obezi și somnoroși. Se spune că femela trebuie să înțarce măcar o generație de pui înainte să fie castrată. De asemenea, se spune că această operație reduce riscul litiazei renale… Dar nu este așa. Atunci, cum este?
Castrarea la motan, cât și sterilizarea la pisică, elimină atât problemele de sănătate, cât și de comportament asociate producției de hormoni sexuali și generează modificări legate de lipsa acestora. Se recomandă, tocmai din acest motiv, castrarea animalelor care au ajuns la maturitate și procesul de creștere s-a încheiat (pe cât posibil înainte de primele călduri), deoarece hormonii sexuali au și ei un rol în dezvoltarea armonioasă a animalului.
Comportamentul pisicilor necastrate/nesterilizate
Pisicile în călduri „cheamă” motanii cu mieunături prelungi, nu mănâncă aproape deloc în perioada respectivă și în plus, zgomotul pe care îl fac mai ales noaptea nu ne lasă să dormim. Și acest lucru se întâmplă de cel puțin două ori pe an! Motanii își marchează teritoriul (ceea ce face imposibilă reutilizarea obiectelor marcate!) și sunt agresivi.
Probleme de sănătate frecvente la pisicile necastrate/nesterilizate
Urina motanilor își schimbă compoziția și concentrația în timpul perioadelor de excitație sexuală (fie că „simt” o pisică în călduri, fie că în zonă este alt motan, deci un potențial dușman). Aceste modificări cresc riscul litiazei renale-formarea și acumularea de calculi care nu pot fi eliminați din vezica urinară decât prin intervenția medicului, prin operație (care implică și castrarea motanului!).
Femelele nesterilizate care nu fac pui niciodată prezintă un risc crescut de lactații false, și cancer mamar și uterin. Iar femelele care fac totuși pui, dar după vârsta de 3-4 ani, riscă să aibă nașteri grele (distocii) și să aibă diverse alte probleme-cum ar fi mastitele (inflamări ale mamelelor).
Comportamentul pisicilor castrate/sterilizate
Pisicile castrate/sterilizate, atât masculii cât și femelele, sunt mai calme, mai docile și mai sociabile. Agresivitatea și teritorialitatea motanilor se reduce semnificativ. În plus, cei îngrijorați că pisica lor mănâncă, dar pare proaspăt importata din Somalia, își vor vedea problema rezolvată. Atât pisica, cât și motanul, asimilează mult mai bine hrana și mănâncă mai mult. Motanii își pierd cheful de plimbări nocturne în căutare de aventuri, iar pisicile nu mai lansează chemări disperate în liniștea nopții. Masculii nu mai stropesc pereții și mobila. Pericolul ca pisica să devină „Kinder cu surprize” este complet eliminat.
Probleme de sănătate care apar în urma castrării/sterilizării
Nici una.
OPERAȚIA
Castrarea este o operație care, pentru orice medic veterinar, este deja o rutină. În cazul motanilor care au glandele sexuale poziționate în exteriorul corpului, este o operație foarte ușoară, care necesită îngrijiri minime câteva zile. În cazul pisicilor, operația este ceva mai complicată, datorită poziționării ovarelor în abdomen, deci în interiorul corpului. Îngrijirea post-operatorie solicită toată atenția stăpânului, și constă mai ales în supravegherea pisicii 24 de ore din 24, deoarece va avea tendința de a-și desface bandajele și de a se linge pentru a-și scoate firele.
În cazul în care nu dorești ca pisica ta să aibă pui, sau vrei ca motanul tău să înceteze cu prostul obicei de a „asezona” fiecare colț al casei, decizia de a castra/steriliza animalutzul este cea corectă.