Porumbeii au fost supuși la mai multe experimente de psihologie comparativă, care au inclus studii ce au vizat capacitatea de percepție a animalului. Printre concluziile trase, în urma diverselor studii, se numără faptul că porumbeii pot fi învățați să îndeplinească acțiuni relativ complexe. De asemenea, aceste păsări sunt capabile de o atenție distributivă foarte bună. Porumbeii pot face diferența între alte exemplare din aceeași specie. Un porumbel își poate aminti un număr impresionant de imagini individuale, pentru perioade foarte lungi. Față de alte specii de păsări, care, de asemenea, călătoresc mult, în timpul migrației, pe aceleași trasee și în fiecare an, porumbelul își poate modifica ruta, de multe ori, atunci când zboară spre o destinație.
O serie de teste, de dată recentă, au demonstrat că porumbelul se poate recunoaște în prezența propriei reprezentări. Oamenii de știință de la Universitatea Keio, din Japonia, au arătat că porumbeii sunt capabili să se recunoască în imagini filmate cu o întârziere de 5-7 secunde. Astfel s-a demonstrat ca porumbeii au o abilitate de auto-recunoaștere mai mare decât a copiilor de 3 ani, care se pot recunoaște în înregistrări de maxim 2 secunde întârziere. Pe lângă testul cu imagini înregistrate, porumbeii au fost supuși și la „testul oglinzii”, în care și-au recunoscut propria imagine. Această capacitate, de auto-percepere, a fost sesizată la foarte puține animale, ca cimpanzeii, delfinii sau elefanții. Cercetătorii japonezi au afirmat că o astfel de probă a inteligenței, precum auto-recunoașterea, nu este limitată doar la animale cu un creier mare.
Într-un faimos articol din 1995, profesorul Shigeru Watanabe, de la aceași universitate japoneză, a descris un experiment care demonstra că porumbeii pot fi învățați să facă diferența între construcții grafice asemănătoare. Astfel, echipa condusă de Watanabe a reușit să învețe un număr de porumbei să distingă între picturile lui Pablo Picasso și cele ale lui Claude Monet. Mai întâi, păsările au fost antrenate cu un set limitat de picturi. Când îi era afișat un tablou de Picasso, porumbelul putea obține mâncare, dând din cioc. În cazul în care porumbelului îi era arătat un tablou de Monet, chiar dacă dădea din cioc, pasărea nu primea nimic. După o perioadă, porumbeii nu mai cereau mâncare decât în cazul în care le era arătat un tablou de Picasso. Oamenii de știință au început să arate păsărilor și picturi, ale celor doi mari artiști, pe care nu le mai văzuseră, dar răspunsul porumbeilor a rămas la fel de discriminatoriu. În cele din urmă, porumbeii reușeau să facă diferența dintre picturi care aparțineau impresionismului (reprezentat de Monet) și cele ale Cubismului (Picasso), chiar și atunci când tablourile nici nu mai aparțineau celor doi artiști. „Aceste observații sugerează faptul că funcțiile vizuale ale porumbelului sunt comparabile cu cele ale omului. Atât porumbeii cât și oamenii evaluează caracteristici multiple ale unui obiect, ca particulare combinații de culori sau modele, atunci când fac o judecată cu privire la acel obiect”, a declarat profesorul Watanabe.
Experimente similare au arătat că porumbeii pot face diferența între o fotografie în care există oameni și una în care sunt prezente alte obiecte. Chiar dacă aceste probe, la care au fost supuși porumbeii, par simple pentru oameni, ele sunt concludente în ceea ce privește studiul inteligenței porumbeilor. Deși această teorie nu a fost ferită de critici, există totuși indicii clare, din concluziile experimentelor, că porumbeii sunt capabili să gândească prin concepte și creând categorii.
Mihail Grigore
Foto: public domain