Câinii de vânătoare
Grupa câinilor de vânătoare este cel mai bine reprezentată ca număr de rase și varietăți, de la terrierii și teckelii plini de vioiciune, care urmăresc prada până în adâncul viziunii și până la câinii de aret, care se transformă în „stane de piatră” când simt vânatul, cu coada vibrând de încordare.
Rasele de vânătoare
Existența unui număr atât de mare de rase de vânătoare se explică prin varietatea vânatului. Unele animale sunt mici și rapide, altele sunt masive și greoaie; unele se ascund în viziuni, altele atacă feroce-astfel, omul s-a adaptat vânatului său, și a creat câte o rasă pentru fiecare fel de vânătoare.
Majoritatea au un „aer aristocratic” (erau folosiți în special de nobili, care au transformat vânătoarea din necesitate în agrement) și, spre deosebire de rasele din celelalte grupe, urechile lor nu se cupează; coada însă, da – la cei mai mulți dintre ei.
Practica cupării cozii
Se pare că această practică a cupării cozii (intrată în standardul raselor respective) nu a apărut ca o „corecție” estetică, ci ca o necesitate – în timpul goanelor prin hățișuri coada se umple de scaieți sau se poate agăța de ceva iar în cazul unei confruntări cu vânatul câinele poate fi apucat de coadă! În ultima vreme însă, din ce în ce mai mulți proprietari renunță la cuparea cozii – chiar dacă acest lucru constituie defect care se penalizează în concursurile de frumusețe canină.
Cum sunt câinii de vânătoare
Câinii de vânătoare au mirosul mai ascuțit decât al celorlalte rase, sunt mai energici și mai activi, iar vederea și auzul sunt excepționale. Sunt atenți la orice sunet sau mișcare și își atenționează, mai mult sau mai puțin zgomotos, stăpânul.