Din ce în ce mai mulți români locuiesc la casă și, prin urmare, din ce în ce mai mulți dintre ei își țin câinele în curte. Cu toate că traiul în aer liber este în general prielnic câinelui, cu condiția să beneficieze de plimbarea zilnică în ritm alert și de atenția stăpânului, există două perioade critice pe an când câinele are nevoie de precauții suplimentare și condiții speciale: miezul verii (canicula) și miezul iernii (gerul).
Temperaturile scăzute, mai ales în condiții de umiditate atmosferică crescută, agravează simptomele unor afecțiuni existente ale oaselor și articulațiilor; astfel, dacă aveți un câine bătrân suferind de artrită sau un câine care a avut un os fracturat, este bine să luați măsuri suplimentare de protecție împotrivă frigului și chiar să luați în considerare adăpostirea lui în casă pe tot parcursul anotimpului rece.
În funcție de „echipamentul natural”, adică blana deasă, lungă și cu strat de subpar față de blana scurtă și fără subpar, câinii rezistă mai bine sau mai greu la frig. Astfel, câinii bine echipați își vor regla mult mai ușor temperatura corpului față de câinii cu blana scurtă iar cei cu păr între degete vor fi mai avantajați față de cei „cu pernițele goale”. Câinii cu blana lungă și deasă pot rămâne afară iarna, în condițiile în care au un coteț căptușit cu material termoizolant în care se pot adăposti la nevoie. Deși și câinii cu blana scurtă se pot adapta la temperaturi joase, este indicat ca, atunci când mercurul termometrelor coboară mai mult decât în mod obișnuit și mai ales noaptea, când în general este mult mai frig, să fie primiți în casă sau măcar în hol.
Verificați zilnic cotețul – așternutul, indiferent dacă optați pentru cârpe și pături uzate sau pentru perne speciale pentru câini, trebuie să fie uscat și să acopere întreaga suprafață a podelei. În cazul în care așternutul este umed, se recomandă schimbarea lui. De asemenea, este o idee bună să asigurați o protecție suplimentară împotrivă curenților de aer rece ridicând cotețul de la sol, pe scânduri de lemn, în așa fel încât curenții să treacă pe dedesubtul și pe deasupra cuștii. Intrarea în coteț poate fi protejată cu o”ușă batanta” improvizată dintr-o bucată de preș de mașină cauciucat sau mochetă groasă, prinsă în partea de sus a deschizăturii cotețului, împiedicând astfel aerul rece să pătrundă direct în interior.
Alimentația câinilor care stau în curte pe perioadă iernii trebuie să fie mai bogată în calorii decât în mod obișnuit sau decât dacă ar sta în apartament sau în casă, la căldură – caloriile în plus ajută la termoreglare și, prin urmare, este bine să cereți sfatul medicului veterinar pentru stabilirea unei diete corespunzătoare taliei câinelui și nivelului de activitate zilnică în aer liber. Dacă obișnuiți să hrăniți câinele cu mâncare uscată, puteți turna supă caldă peste boabe sau puteți încerca să-i oferiți suplimentar o masă caldă (gătită) zilnic, alături de cantitatea obișnuită de boabe. De asemenea, este de reținut faptul că apa îngheață la temperaturi sub 0° C, așadar trebuie verificată des și schimbată în cazul în care a înghețat. Eventual, puteți pune apă călduță în vasul câinelui, pentru a se păstra în forma lichidă puțin mai mult timp.
Și, în sfârșit, dar nu în ultimul rând, verificați labele câinelui, atât în general cât și între pernițe, mai ales dacă este zăpadă afară – de foarte multe ori se poate acumula acolo gheață și/sau pământ înghețat, ceea ce poate genera leziuni – uneori chiar adânci-ale pielii și țesuturilor moi care alcătuiesc pernițele.