Bruceloză este o boală infecțioasă, cauzată de bacteria Brucella canis.
Nu are o arie specifică de răspândire, practic în orice locație din lume poate exista o posibilă gazdă. Se răspândește prin contactul direct cu puii avortați sau cu secrețiile uterine ale cățelelor infectate, în timpul împerecherii, în alte cazuri la alăptare sau uneori și pe calea aerului. Bacteria pătrunde în organism prin mucoasa nazală, de unde se răspândește în nodulii limfatici, splină, uter, placentă sau prostată, precum și alte organe interne.
La femele, această boală duce la pierderea puilor până la termen, sau, post-natal, la moartea prematură a acestora. Este posibil ca femelele în cauză să nu aibă nici un simptom specific. În unele cazuri poate apărea, în locul pierderii sarcinii, o scădere a fertilității, fapt ce se datorează resorbției puilor nedezvoltați.
La masculi, infecția poate duce la sterilitate, deoarece anticorpii atacă celulele de spermă, ca o încercare de a stopa boala. Drept urmare, după inflamarea inițială a testiculelor, urmează atrofierea lor.
În ambele cazuri pot apărea infecții ale discurilor cartilaginoase (dintre vertebre), lucru care se manifestă prin dureri de spate, slăbirea membrelor posterioare sau chiar paralizie. Ocazional se mai poate constata și inflamarea ochilor. Ca metodă de diagnosticare studierea unei mostre de sânge (sau a unei probe de țesut afectat) nu dă întotdeauna rezultate, deci uneori se folosește și tușeul mamar – există “truse” speciale pentru acasă cât și pentru cabinetele veterinare – cele din urmă fiind mai recomandate pentru acuratețea mai mare a rezultatului.
Bruceloza este o boală dificilă ca tratament. O combinație de minociclină și streptomicină va fi cea mai eficientă, dar și destul de scumpă din punct de vedere financiar. Ca înlocuitor al minocicliniei se poate folosi tetraciclina, dar acest fapt va reduce și eficacitatea tratamentului.
Toate exemplarele infectate trebuie castrate sau sterilizat pentru a preveni transmiterea ulterioară, dar trebuie reținut faptul că vor rămâne pentru totdeauna purtătoare ale acestei infecții.
Pentru cei care dețin canișe: exemplarele noi se recomandă a fi ținute izolate o perioadă (în carantină), timp în care se pot face testele respective. Dacă se suspectează prezența bacteriei în canișă, se pot folosi dezinfectante ca amoniul cuaternar sau iodoform.
Atenție: această boală poate infecta și omul, deci se impune mânuirea cu atenție a câinilor infectați, și de asemenea purtarea mănușilor de cauciuc în prezența oricăror fluide sau secreții rezultate.