În condițiile de creștere naturală țestoasele își pot procura singure toate elementele nutriție necesare organismului, în captivitate însă elementele nutritive sunt doar acelea pe care le furnizează stăpânul, pentru a nu apărea probleme de sănătate cauzate de nutriție orice crescător ar trebui să aibă un minim de cunoștințe asupra a ceea ce are nevoie o broască țestoasă pentru a crește și a supraviețui în condiții optime.
Cele mai frecvente carențe apar din cauza unei alimentații sărace în săruri minerale și vitamine, sau a unei alimentații monotone pe o durată mai lungă. Cel mai frecvent se întâlnesc carențele în vitamine, care se pot combate printr-o alimentație cât mai variată la care, dacă este necesar, se adaugă un supliment vitamino-mineral.
În cazul în care se observă la broasca țestoasă pleoapele umflate și o lipsă a poftei de mâncare, putem fi siguri că este vorba de o carență a vitaminei A, mai frecvent în întâlnită la țestoase de apă dulce, în special puii au de suferit din această cauză. Vitaminele și orice alt medicament se administrează conform prescripțiilor de pe ambalaj sau în conformitate cu prescripțiile medicului.
Lipsa vitaminei B are drept consecință o reducere sau chiar o oprire a creșterii, mai frecvent la țestoasele de apă dulce, care au consumat în exclusivitate pește.
Lipsa vitaminei C se manifestă prin apariția stomatitelor la nivelul cavității bucale și tot datorită carenței de vitamină C pot apărea inflamații ale pleoapelor sau ale pielii, lipsa poftei de mâncare, prezența gușii. Pe lângă administrare de vitamină C, în tratamentul acestei carențe se recomandă și regim alimentar, mai exact scoaterea din alimentație a vegetalelor care provoacă gușa (varza, salata),precum și administrarea unei cantități sporite de iod .
Pentru a evita o altă boală de nutriție, și anume hipervitaminoză, care este determinată de un exces de vitamine care au drept consecință leziuni ăla pielii la nivelul gâtului și membrelor, o deshumare a celulelor cutanate și prezența unor plăgi supurante sau din contra, îngroșări cornificate, sunt necesare reduceri ale alimentelor cu aport sporit în Vitamina A, perioada de tratament o va recomanda medicul veterinar.
Tot din cauza carențelor în alimentație pot apărea tulburări ale țesutului osos. Sistemul osos are de suferit în cazul unui dezechilibru în săruri minerale și în calciu, fosfor și vitaminele A și D. Pot apărea o serie de boli care sunt greu de diferențiat i9ntre ele fără un control amănunțit.
La țestoasele de apă dulce se întâlnesc frecvent carențe în calciu și vitamină D, care se manifestă printr-un ritm redus de creșterea, deformații ale craniului și membrelor, apetit redus, slăbirea rezistenței carapacei și plastronului, care în acest caz au o structură mai moale.
Dacă există un dezechilibru al raportului dintre calciu și fosfor, el conduce la apariția unor articulații deformate, carapacea de consistență moale, reducerea poftei de mâncare, o decalcifiere a scheletului, fracturi etc. O alimentație variată și echilibrată poate remedia o astfel de situație într-un timp însă variabil, lung sau scurt, în funcție de momentul sesizării și corectitudinea măsurilor luate.
Andreea P.
Senior Editor
Animalutze.COM