Beagle este o rasă de câine de mărime medie spre mică. Această rasă aparține câinilor de vânătoare, este asemenantoare cu Foxhound dar câinii din această rasă sunt mai mici, cu picioare mai scurte și urechi mai lungi și moi. Scopul inițial pentru rasa de câini Beagle era să miroasă prada, în general iepuri, în partidele de vânătoare. Acești câini au un simțul olfactiv foarte bine dezvoltat și un instinct de urmărire ce îi recomandă pentru misiuni ca depistarea unor substanțe interzise.
Beagle sunt foarte populari ca animale de companie datorită dimensiunilor, temperamentului echilibrat și lipsei problemelor de sănătate pe fond genetic. Exemplare din această rasă sunt folosite și în experimente biologice în unele țări. Chiar dacă există câini de tipul Beagle de peste 2000 de ani, rasa modernă a apărut în Marea Britanie în jurul anului 1830, fiind rezultatul încrucișării dintre mai multe rase, ca Talbot Hound, North Country Beagle sau Harrier.
Istorie
Câini de aceeași mărime și cu același rol ca și Beagle modern puteau fi găsiți în Grecia Antică, în secolul al V-lea i.Hr. Câini de acest tip au fost aduși la Roma și apoi importați în arhipelagul Britanic. În anii 1700 două rase erau crescute pentru vânătoarea de iepuri: Southern Hound și North Country Beagle. Odată cu creșterea în popularitatea a vânătorii de vulpi, cele două rase de Beagle au fost înlocuite cu câini mai rapizi. În 1830 preotul Phillip Honeywood a pus bazele primului grup de Beagle modern în Essex, sud-estul Mării Britanii.
Interesul familiei regale britanice pentru Beagle a asigurat revigorarea rasei iar în 1890 s-a înființat The Beagle Club și s-au trasat standardele rasei moderne. La mijlocul secolului al XIX-lea exemplare de Beagle au ajuns și în Statele Unite ale Americii, unde au fost recunoscuți de American Kennel Club în 1884. În 1959 un Beagle, pe nume Derawunda Vixen, a câștigat premiul cel mare la prestigiosul concurs Crufts. Numele de „Beagle” se pare că își are originea în cuvântul din engleză veche „beag”, care înseamnă „mic”.
Aspect
Beagle pare un Foxhound în miniatură, dar capul este lat și botul pătrat și drept, expresia feței este complet diferită și picioarele sunt mai scurte în comparație cu corpul. Ochii sunt căprui sau maro deschis și au o expresie rugătoare, urechile sunt mari, rotunde la capăt și moi. Câinii din această rasă au un corp masiv și robust. Pieptul are coaste proeminente iar spatele este drept. Picioarele sunt solide și atunci când câinele este activ coada este ținută în sus fără a se curba peste spatele patrupedului.
Blana unui Beagle este scurtă și deasă iar culorile acceptate sunt roșu și alb, negru și cărămiziu etc. Au o înălțime între 33 și 41 de centrimetri și cântăresc între 8 și 16 kilograme. Femelele sunt, de obicei, puțin mai mici decât masculii. La mijlocul secolului trecut mai multe teste au demostrat că, pe lângă rasa Bloodhound, rasa de câini Beagle are cel mai dezvoltat simț al mirosului dintre câini.
Temperament
Câinii din rasa Beagle au un temperament echilibrat și o dispoziție blajină. Acești câini sunt foarte rar agresivi sau timizi. Le place compania și se împrietenesc repede cu străinii. Acesta este motivul pentru care nu sunt niște câini foarte buni pentru pază. Beagle este un câine inteligent însă trecutul de vânător îl face încăpățânat și determinat, ceea ce poate fi un impediment în dresaj. Chiar dacă răspund foarte bine la dresajul bazat pe recompense, atenția acestor câini poate fi distrasă foarte ușor.
Beagle sunt foarte prietenoși cu copiii și acesta este unul dintre motivele pentru care sunt niște animale de companie atât de populare. Fiind un animal de haită, un Beagle se poate atașa foarte mult de o persoană și suferă la despărțiri. De asemenea, se înțeleg foarte bine cu alți câini. Beagle obosesc greu dar nici nu au nevoie de prea mult exercițiu, însă trebuie făcute alergări regulate pentru a-i feri de câștigarea în greutate, la care această rasă este predispusă.
Sănătate
Ca orice câine de dimensiuni medii spre mici, Beagle trăiește în aproximativ 12 ani. Câinii din această rasă sunt predispuși la epilepsie, dar acest aspect poate fi ținut sub control cu medicamente. Unii câini Beagle pot suferi de diverse forme de nanism. Două boli sunt mai întâlnite la această rasă: „Funny Puppy” (în care cățeii se dezvoltă foarte greu și în cele din urmă cresc cu picioare slabe și spatele încovoiat) și „Displazia de șold”.
Beagle mai pot avea probleme cu urechile (infecții) sau cu ochii (glaucom sau distrofie). Un Beagle poate manifesta „strănutul invers”, când câinele încearcă să tragă cât mai mult aer în plămâni, părând că se sufocă. Deși nu se știe exact cauza acestei probleme ea nu face rău câinelui.
Utilitate
Beagle a fost folosit inițial în vânătoarea de iepuri, o activitate numită „beagling”. Câinii erau folosiți în aceleași grupuri cu exemplare din rasa Harrier, de dimensiuni mai mari. Harrier urmăreau iepurele dar dacă vânătoarea dura prea mult și iepurii reușeau să se ascundă atunci câinii din rasa Beagle își foloseau puternicul simț al mirosului pentru a găsi prada.
În zilele noastre Beagle este folosit pentru a găsi substanțe în bagajele oamenilor din aeroporturi. De asemenea acești câini sunt folosiți și în experimente și cercetări în domeniul medicinei. Datorită naturii gentile și prezenței agreabile Beagle sunt folosiți și în „terapia cu animale de companie”, vizitând bolnavii și bătrânii în spitale.
Mihail Grigore
foto: public domain