Zgarda de forță, denumită „popular” și „zgarda cu dinți” sau „zgardă cu țepi”, este utilizată în special pentru câinii de talie mare, ca o metodă suplimentară de a-i împiedica să „tragă” în lesă și pentru a-i forță să meargă la picior, „compensând” sau „suplimentând” un dresaj corect în acest scop. De asemenea, mulți proprietari de câini de talie mare, în special femei, simt că nu au suficientă forță fizică pentru a ține câinele în cazul în care acesta intenționează să se manifeste agresiv față de alt câine sau față de oameni și atunci utilizează zgarda de forță pentru a „tempera” câinele în astfel de situații și pentru a-l ține mai bine.
Zgarda de forță funcționează în două moduri:
- prin producerea de durere – dinții zgărzii, deși nu suficient de ascuțiți încât să penetreze pielea, exercită totuși o presiune suficient de dureroasă asupra gâtului câinelui iar acesta reacționează la durerea percepută încercând să îi reducă intensitatea sau să o elimine; de aceea, un câine căruia i se pune prima dată o zgardă de forță își reprimă inițial foarte rapid acțiunea care a generat durerea-astfel, un câine care trage în lesă va merge mai încet sau va înceta să tragă, cel puțin până se obișnuiește cu durerea provocată de zgardă
- prin sufocare – zgarda este concepută în așa fel încât să se strângă în jurul gâtului câinelui, sufocând-ul; în general, câinele, pentru a evita senzația neplăcută de sufocare, va reacționa prin a nu mai trage în lesă. În același timp, se va obișnui și cu acest lucru și de foarte multe ori vedem câini aproape spânzurați de zgardă care, deși respiră vizibil cu dificultate, trag totuși în lesă.
Deși este un „instrument” atât de des folosit și poate constitui un adjuvant în dresajul câinilor foarte independenți, în cazul cărora eșuează metodele non-violente, zgarda de forță nu trebuie utilizată excesiv deoarece câinele dezvoltă în timp rezistență față de înțepăturile dinților acesteia și față de senzația de sufocare și nu va mai reacționa în modul dorit de către stăpân.
De asemenea, trebuie utilizată cu precauție, deoarece zona gâtului este foarte sensibilă și dinții zgărzii pot produce leziuni atât externe, prin zgârierea și chiar perforarea pielii, cât și interne, la nivelul traheei. Astfel, nu se recomandă utilizarea zgărzii de forță la câini cu păr scurt, fără subpăr sau tunși, deoarece blana acestora nu oferă protecția necesară și distanță suficientă între dinții zgărzii și gât. De asemenea, deși manevrarea eficientă a zgărzii de forță se bazează pe mișcări bruște, se recomandă dozarea forței cu care se exercită aceste mișcări, deoarece o smucitură prea puternică poate produce leziuni atât ale pielii cât și ale traheei și mușchilor gâtului.
Este de preferat să încercăm să dresăm câinele utilizând metode non-violente (metoda execuție-răsplată-joc) și să obținem comportamentul dorit prin aceste metode decât să utilizăm de la bun început zgarda de forță. Vom utiliza zgardă de forță în dresajul câinelui numai după ce orice altă metodă non-violentă a eșuat. Dacă dorim să dresăm câinele noi înșine, fără a apela la ajutorul unui specialist, este bine ca, înainte de a decide utilizarea zgărzii de forță să ne asigurăm că metoda non-violentă de dresaj folosită a fost corectă și că lipsa unor rezultate pozitive se datorează câinelui și nu stăpânului, prin comiterea greșelilor frecvente de dresaj:
- comunicarea defectuoasă a comenzii către câine (care nu o înțelege și prin urmare nu are cum să o execute);
- insuficient exercițiu în aplicarea comenzilor învățate (odată ce a învățat și deprins o comandă, aceasta trebuie repetată până la execuția perfectă și apoi periodic, pentru că animalul să nu o uite);
- metode de recompensare defectuoase (numai cu „gustări”, de exemplu, fără a alterna oferirea de gustări cu mângâierile și aprecierile verbale) etc.