Originar din America de Sud, cobaiul (Cavia Porcellus) este unul din cele mai cunoscute animale domestice de agrement. Răspândit în prezent peste tot în lume, cobaiul este cunoscut pentru comportamentul său blând, pentru frumusețea culorilor și părului.
Atunci când este achiziționat în scopuri utilitare, este utilizat în combaterea șobolanilor, pe care îi alungă prin țipetele sale stridente; de asemenea, cobaii sunt folosiți în experimentele de laborator și participă la competiții de frumusețe.
Cobaii pot fi clasificați în trei grupe:
- cobai cu păr neted
- cobai abisinian (cu vârtejuri de păr în formă de rozetă)
- cobai cu păr lung.
Fiecare din aceste trei grupe are varietăți și particularități de culoare.
Alimentația cobaiului este relativ simplă, bazându-se pe legume, semințe de cereale, fân și fructe. Ei se hrănesc continuu, pe tot parcursul unei zile. Începând cu vârsta de 18 zile, puii pot consuma, treptat, aproape toate alimentele utilizate în hrana adulților.
Pentru a feri animalul de eventualele boli, trebuie respectate anumite condiții, cum ar fi: alimentația adecvată, evitarea curenților de aer și asigurarea condițiilor igienice de întreținere.
Cobaiul este deosebit de blând, se atașează foarte repede de om și poate fi îmblânzit cu ușurință. El este socotit ca fiind inteligent, căci experiențele arată că animalul poate recunoaște vocea și mersul stăpânului, știe când primește de mâncare și știe să ceară hrana care i se cuvine atunci când dorește.
Creșterea unui purcel de guineea are, de asemenea, efecte pozitive asupra psihologiei copiilor – s-a descoperit că egoismul manifestat de aceștia la vârste fragede dispare parțial său total atunci când micuții au în casă un cobai, iar simțul lor de observație se dezvoltă. Toate responsabilitățile ce-i revin copilului au efecte benefice asupra formării caracterului său.
Ca medie de viață, în condiții bune de întreținere și hrănire, cobăii au o longevitate de peste 8-10 ani.
Pe parcursul vieții, femelele pot fi utilizate pentru reproducție până la vârsta de 6 ani, cele mai bune rezultate atingându-se în primii 4 ani. În medie, o femelă poate da naștere la 3 sau chiar 6-8 pui, după o perioadă de gestație relativ lungă, cuprinsă între 60-70 de zile. De preferință, femela ar trebui lăsată să se descurce singură; doar în cazuri extreme, cum ar fi lipsa de lapte sau un număr prea mare al puilor se poate interveni. Masculul nu trebuie lăsat în preajma femelei, deoarece poate deveni agresiv și poate răni sau omorî puii. După trei săptămâni, femela înțarcă puii. Până la vârsta de 3 luni, animalele vor fi separate pe sexe, apoi vor fi crescute fie în grup fie individual.
Cobaii se pot întreține fără prea multe eforturi, deoarece au nevoie de condiții minime de confort, se acomodează ușor, iar consumul de hrană este redus și ușor de asigurat. Ca tip de adăpost, se utilizează în general cuștile de plasă, folosite și pentru iepuri, dar cea mai indicată este o cușcă specială pentru cobai, procurata de la magazinele specializate. În cuștile de plasă cobaiul își poate răni picioarele, care sunt foarte sensibile și fragile.
În interiorul cuștii se amenajează mici iesle pentru mâncare și apă. Pe pardoseala cuștii se aranjează un strat format din fân, paie său rumeguș, ca să absoarbă umiditatea și mirosurile neplăcute și care se schimbă des (o dată la două zile). Cu toate că nu sunt animale foarte sensibile la frig, în sezonul rece, dacă sunt crescuți în spații neîncălzite, se impune asigurarea unui așternut gros de paie ce va fi schimbat permanent.
Andreea P.
JuniorEditor
Animalutze.COM