Așa cum inspiră și numele, pisica Angora turcească este originară din Turcia. În această țară, doar exemplarele cu blana albă sunt acceptate ca adevăratele pisici Angora, în timp ce în Statele Unite sunt acceptate și exemplarele care prezintă o altă culoare a blănii.
Exemplarul alb de Angora este un simbol tradițional al purității și este considerată de poporul turc o adevărată comoară. Răspândirea acestora prin Europa a avut loc în jurul anului 1600, fiind cărate alături de obiecte de preț de către negustorii care se întorceau din est. Datorită aparenței foarte elegante, a blănii mătăsoase și a firului de păr lung și foarte mătăsos, aceste pisicuțe erau foarte răsfățate. Datorită rarității lor, în Franța secolului al XVII-lea, pisicile Angora au devenit un simbol în cadrul familiei regale și al clasei înalte, ele fiind chiar reprezentate în multe picturi aparținând epocii respective. Prețul plătit la acea vreme pentru un astfel de exemplar se ridică până la 4000-5000 de dolari.
Personalitatea
Cine achiziționează o astfel de pisică, trebuie să fie într-adevăr pregătit să îngrijească o pisică foarte jucăușă, plină de viață, ce simte nevoia de a se juca în continuu cu diferite obiecte adecvate. Pisica Angora turcească este deosebit de inteligentă. Ea preferă să se joace cu jucării care să o determine să își manifesteze abilitățile de bun vânător al unei prăzi imaginare. Plăcându-i să se joace și cu stăpânii, aceasta răspunde repede la comenzile vocale adresate de aceștia, fiind astfel și foarte ușor de dresat. Sunt atașate de stăpâni și sunt cunoscute ca fiind animale ce dezvoltă o relație stabilă cu aceștia. Este amuzantă, loială și, totodată, foarte atrasă de apă.
Aspectul
Pisica Angora truceasca ideală trebuie să fie deosebit de armonioasă și grațioasă în mișcări, cu blana foarte mătăsoasă care strălucește o dată cu fiecare mișcare, în contrast cu corpul lung și ferm.
Comparativ cu lungimea corpului și a extremităților, capul este mic spre mediu. Urechile sunt mai late la bază și mai ascuțite spre vârf. Ochii sunt mari, migdalați, culoarea lor neavând nici o legătură cu cea a blănii. Culorile cel mai des întâlnite sunt: albastru, verde și verde-auriu.
Corpul are o lungime medie și este foarte armonios. Corpul masculilor este puțin mai mare decât cel al femelelor. Umerii au aceeași lățime ca și șoldurile. Spatele este suplu, dar prezintă o musculatură fermă.
Membrele posterioare sunt puțin mai lungi decât cele anterioare. Labele sunt mici, rotunde și delicate. Coada este lungă, mai lată la bază, ascutindu-se apoi ușor spre vârf.
Lungimea firului de păr variază pe anumite suprafețe ale corpului, fiind de preferat o lungime a acestuia mai mare pe coadă și în zona gâtului, prezintă o textură deosebit de fină și o strălucire mătăsoasă aparte.
Culorile
Este preferată culoarea albă a blănii, în acest caz nasul și lăbuțele fiind roz. Alte culori întâlnite la această rasă, deși nu la fel de apreciate, sunt: negru, crem, roșiatic, gri-albăstrui, tortoiseshell, maro. Au fost întâlnite chiar și exemplare bicolore: negru cu alb, albastru cu alb, roșu cu alb, crem cu alb.
Andreea P.
Senior Editor
Animalutze.COM
Foto: pixabay.com