Într-o haită, șeful își exprimă deseori dominarea asupra subordonaților prin atingere. Câinilor le place să fie atinși și îmbrățișați, pentru că le aduce aminte de linsul mamei din perioada în care erau pui și, astfel, legătura emoțională dintre stăpân și animal devine mai puternică. Cercetări realizate la mijlocul secolului trecut la Universitatea din Wisconsin, au arătat că atingerea este esențială pentru o dezvoltare corectă a puilor de câini. S-a demonstrat că puii separați de mamă și frații lor vor dezvolta grave probleme de sănătate cât și comportamentale, deși vor fi hrăniți corespunzător. Potrivit oamenilor de știință, câinii au nevoie de contacte fizice zilnice pentru a fi bucuroși și sănătoși iar concluziile studiilor recomandau interacțiuni zilnice, prin atingere, cu patrupedul, din partea tuturor membrilor familiei.
Masajul în profunzime făcut câinilor trebuie realizat de profesioniști cu serioase cunoștințe de anatomie. Asta nu înseamnă că nu putem oferi câinilor noștri, chiar acasă, un masaj ușor care poate oferi confort animalului, relaxând sistemul nervos și fiind foarte benefic circulației sanguine.
Întindem câinele pe o pătură moale, dar fermă, iar câinii de mici dimensiuni pot fi ținuți în poală. Începem cu mângâieri ușoare și încete de la cap la coadă. Când câinele începe să se relaxeze, îl scărpinăm cu blândețe în spatele urechilor, continuând ușor spre obraji, sub bot, peste nas, între ochi și pe ceafă. Frecăm ușor fiecare ureche, de câteva ori, între degetul mare și arătător, pornind de la bază către vârf. Ciupim ușor pielea câinelui, folosindu-ne de trei degete, începând cu gâtul, umerii și terminând cu pieptul. Întindem ușor picioarele câinelui, de la genunchi în jos, și apoi masăm pe ambele părți ale piciorului, frecând în sensuri diferite de mai multe ori. Dacă patrupedul nu se opune masării picioarelor putem să continuăm câteva minute.
A doua fază a masajului include „traversarea” spatelui câinelui pe linia coloanei vertebrale. Folosindu-ne de degetul mare și de cel arătător, putem încadra coloana vertebrală și coborî ușor de la gât către coadă, continuând pe coapsele picioarelor din spate. Dacă animalul nu protestează, putem strânge de mai multe ori, în palme, coada și picioarele. În cazul în care, la un moment dat, câinele respinge masajul trebuie să-i respectăm dorința și să ne întoarcem la metoda în care se simțea cel mai bine. Este bine să terminăm cum am început: cu câteva mângâieri ușoare pe spate.
Putem mângâia câinele și pe lateral, în special în zona toracică. Este esențial să nu aplicăm decât foarte, foarte puțină presiune, de abia atingând pielea câinelui. Acest masaj va stimula organele interne. Cel mai bine este ca patrupedul să stea în picioare când îi masăm părțile laterale, dar dacă animalul este bătrân, rănit sau, pur și simplu, nu vrea să stea ridicat, putem să îl punem pe o parte și să facem masajul în două etape.
O „ședință” de masaj poate fi și o ocazie bună de a inspecta pielea câinelui pentru a depista eventuale căpușe sau alte probleme cu pielea animalului. Este important să nu uităm că masajul pe care noi îl facem trebuie să fie unul ușor și blând. Dacă facem totul cum trebuie, la sfârșit câinele va dormi liniștit și, foarte probabil, noi vom simți că am scăpat și de tensiunile care ne frământau înainte de masaj.
Mihail Grigore