SFATUL MEDICULUI VETERINAR

Aici se poarta discutiile despre problemele de sanatate ale pisicilor.

Moderator: laura34215

SFATUL MEDICULUI VETERINAR

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:16 pm

INVESTIGATII MEDICALE COMPLEXE PENTRU ANIMALE

dr.Liviu Harbuz - DVM Ph. D

Examinarile ecografice, endoscopice, radiologice reprezinta metode complementare de investigare a diferitelor stari patologice la animale, cu o aparatura performanta comparabila cu cea din medicina umana. Sunt metode accesibile, indispensabile unui diagnostic precis.

Ecografia este o tehnica neinvaziva, ce foloseste tehnologia ultrasunetelor, cu ajutorul careia se investigheaza structura organelor din cavitatea abdominala, activitatea cardiocirculatorie (tehnica Dopller, disponibila acum si in medicina veterinara), structura oculara, afectiuni musculo-tendinoase si articulare superficiale.

Ecografiile preventive se fac cel putin o data pe an.

Recomandam proprietarilor sa solicite efectuarea unei ecografii de control cel putin o data pe an pentru o verificare generala, la femele, la doua luni de la terminarea perioadei de calduri si o data pe an pentru evaluarea aparatului urinar la femelele sterilizate.

Endoscopia este o metoda complementara care permite vizualizarea directa a organelor-tinta, prin folosirea unui sistem optic complex. Acest sistem este indispensabil in evaluarea patologiei esofagiene, gastrice, duodenale, rectale, colice, laringo-traheale si bronhiale, cervicale si uterine.

Aceasta metoda este recomandata in diagnosticarea ulceratiilor, perforatiilor, corpilor straini, stricturilor, inflamatiilor, hemoragiilor, tumorilor si a oricaror altor leziuni prezente la nivelul organelor mentionate anterior.

Examinarea radiologica este cel mai des folosita in diagnosticarea afectiunilor osteoarticulare, dar este eficienta si in evaluarea aparatelor respirator si cardiocirculator, digestiv, urinar.

sursa: Ziarul ''Libertatea''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:19 pm

VACCINARILE SI DEPARAZITAREA

dr.Ionut Lungu
medic veterinar specialist, doctorand in stiinte medicale


Inainte de a vorbi despre afectiunile curente ale pisicii, va voi da cateva informatii legate de modul in care puteti preveni aparitia diferitelor boli. La animale, ca si la oameni, e mai usor sa preintampinam o suferinta, decat sa o vindeci. Iata de ce, va sfatuiesc calduros ca, imediat ce ati luat un pisoi, unul din primele drumuri (daca nu chiar primul !) sa fie la un medic veterinar, care este de preferat sa ramana medicul curant al pisicii !
La fel ca si cainele, pisica trebuie obligatoriu vaccinata, deparazitata, sa i se intocmeasca un carnet de sanatate si, periodic, sa i se evalueze starea de sanatate. Spre deosebire de caine, pisicii trebuie sa i se efectueze primul vaccin la varsta de 2 luni. Acesta este un vaccin polivalent impotriva bolilor infecto-contagioase majore ale aceste specii : rinotraheita infectioasa, panleucopenie, caliciviroza. Acest vaccin va fi efectuat numai de catre medicul veterinar, dupa o evaluare de ansamblu a starii de sanatate, evaluare al carei rezultat trebuie sa fie acela ca pisica este perfect sanatoasa.
Acest lucru este necesar deoarece numai animalele perfect sanatoase pot fi vaccinate. In vederea stabilirii starii de sanatate a pisicii, medicul ii va lua temperatura (trebuie sa aiba temperatura normala), iar apoi va va intreba : ''Mananca, are scaun normal, se joaca, tuseste, stranuta, este totul in regula ?''. Dvs. trebuie sa stiti si sa puteti sa raspundeti la aceste intrebari. Daca in urma acestei scurte discutii, medicul va ajunge la concluzia ca poate vaccina pisica, o va face, daca nu, va lua masurile care se impun.
Prima vaccinare se va face, deci, la varsta de 2 luni, ea fiind precedata in mod obligatoriu de o deparazitare interna si externa, inainte cu doua saptamani (deci in jurul varstei de 6 saptamani). Deparazitarea interna se face in scopul de a indeparta evantualii paraziti (ascarizi, tenii, etc.) si se realizeaza cu ajutorul diferitelor preparate medicamentoase prescrise de medicul veterinar. La fel de importanta este si deparazitarea externa (indepartarea puricilor, capuselor, etc.). Atentie ! Administrarea oricarui fel de medicamente, inclusiv antiparazitar, se va efectua numai la sfatul medicului veterinar.
A doua vaccinare se va face, obligatoriu, dupa 30 de zile (la varsta de trei luni). Acest al doilea vaccin este tot un vaccin polivalent, identic cu primul. Tot acum se poate efectua si vaccinarea antirabica. Urmatorul vaccin se va face la un an de la precedentul, in fiecare an de viata al pisicii. Este absolut eronat ca vaccinarea sa fie intrerupta la varsta de 4-5 ani. Pisica trebuie vaccinata anual toata viata. Revenind la deparazitari, trebuie sa spun ca acestea se fac obligatoriu, cu ocazia fiecarui vaccin, din sase in sase luni sau ori de cate ori medicul veterinar considera acest lucru necesar. Chiar de la prima vizita, medicul veterinar va va elibera un carnet de sanatate, in care se vor trece toate vaccinarile, deparazitarile, consultatiile, eventualele investigatii chirurgicale si tratamentele efectuate. In vederea tinerii stricte a evidentei tuturor acestor operatiuni, trebuie ca dvs. sa-i prezentati medicului veterinar carnetul de sanatate, la fiecare vizita pe care o faceti la cabinetul veterinar.

CUM RECUNOASTETI O PISICA BOLNAVA ?


Prima garantie a unei convietuiri fericite cu un animal este capacitatea de a-ti da seama cat mai repede daca este bolnav. Acest lucru este extrem de important, avand in vedere ca vindecarea, ba in unele cazuri chiar prognosticul vital depind de momentul in care proprietarul se prezinta cu animalul bolnav la medicul veterinar. Pisicile sanatoase, fara probleme de sanatate, au pofta de mancare, se spala si torc, sunt jucause, au scaun si urineaza normal, blana le este stralucitoare, parul nu cade in cantitati mari, nu au secretii patologice la nivelul ochilor, al nasului, urechilor, vaginului sau penisului, sunt normo-termice, nu vomita, nu stranuta si nu tusesc. Primul semn de boala care trebuie sa alarmeze este atunci cand pisica refuza hrana. De asemenea, toate tulburarile digestive care pot aparea (voma, diareea sau constipatia), reprezinta semne ale diferitelor boli, mai mult sau mai putin grave, dar care trebuie vindecate.
- Daca pisica dvs. incepe sa stranute, sa tuseasca, sa respire dificil, trebuie sa stiti ca aceste lucruri nu sunt normale si pot fi expresia unor afectiuni respiratorii si/sau cardiace grave.
- Absenta urinarii mai mult de 24 de ore (mai ales in cazul masculilor) trebuie sa va determine ca imediat sa apelati la ajutorul unui medic. Exista boli grave ale aparatului urinar la pisica si, in special, la motani (indiferent daca sunt sau nu castrati), care pot determina un sfarsit fatal, atunci cand nu se intervine medical foarte urgent. In acest caz, motanul nu mai urineaza deloc (sau extrem de putin, avand un jet de urina foarte subtire) sau se aseaza in pozitia de urinat, dar fara a reusi sa urineze si miauna insistent. Toate acestea pot fi semnele unui sindrom urologic felin sau al cistitei hemoragice.
- In cazul afectiunilor dermatologice, unele din cele mai frecvente semne sunt : pruritul (mancarimea), caderea abundenta a parului, aparitia diferitelor leziuni la nivelul pielii. Parul si pielea animalelor reprezinta ''oglinda starii de sanatate a organismului''. Acest lucru inseamna ca multe boli, nu neaparat strict localizate la nivelul pielii, pot avea rasunet si asupra sanatatii parului si a pielii. Diferitele afectiuni parazitare, digestive, etc., sunt doar cateva din bolile care se pot exprima si prin afectiuni dermatologice. In mod normal, blana pisicii, ca si in cazul cainelui, trebuie sa fie stralucitoare, perii sa nu fie friabili sau incalciti si sa nu cada abundent. Daca parul isi pierde luciul, devine mat, friabil si incepe sa cada, este clar ca ceva nu este in regula cu starea de sanatate a animalului, si atunci trebuie consultat medicul veterinar.
- In cazul aparitiei unei secretii negricioase abundente la nivelul urechilor, secretie ce este insotita si prurit, pisica scarpinandu-se violent si insistent, poate fi vorba de o afectiune a urechii, numita raie auriculara. In mod normal, urechea pisicii trebuie sa fie curata si libera de secretii.
Un alt indiciu sigur ca pisica dvs. este bolnava este acela ca inceteaza sa mai toarca si sa se mai spele. O pisica sanatoasa isi exprima satisfactia si multumirea prin tors si isi face singura toaleta.
Deloc de neglijat este termometria (masurarea temperaturii rectale). Masurarea temperaturii se poate face acasa, folosindu-se un termomentru de uz uman. Valorile temperaturii vor oferi intotdeauna indicii precise in ceea ce priveste starea de sanatate a pisicii. Valorile fiziologice (normale) ale temperaturii la pisica variaza intre 38 si 39,2 grade C.
Scaderea sub limita inferioara (cu exceptia femelelor in apropierea nasterii, la care temperatura scade pana la 37,5 - 37 grade C, scaderea temperaturii reprezentand chiar un semn al unei nasteri iminente) sau depasirea valorii superioare reprezinta intotdeuna un motiv de a va ingrijora si de apela urgent la medicul veterinar. Temperatura medie normale este de 38,5 grade C.
Cu siguranta ca, urmand aceste cateva sfaturi, veti putea evita multe neplaceri si va veti putea bucura de o pisica sanatoasa si fericita.

sursa: Revista ''Asul Verde''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:21 pm

MALADIILE INFECTIOASE FELINE

dr.Ionut Lungu, medic veterinar specialist, doctorand in stiinte medicale


1. PANLEUCOPENIA FELINA (TIFOSUL PISICILOR)

Este o boala infectioasa cu etiologie virala, produsa de un virus din familia Parvoviridae, foarte contagioasa, caracterizata prin febra, prostratie si manifestari de gastroenterita. In anul 1928, aceasta boala a facut un adevarat ravagiu in populatia felina a Parisului, murind atunci zeci de mii de pisici. In Romania, a fost semnalata pentru prima oara in 1933, cand o mare parte din pisicile Bucuresti-ului au murit. Boala atinge mai ales pisicile tinere (intre 3 si 6 luni), cele din rasele Angora si Siameza fiind mult mai sensibile la infectii.
Boala se transmite prin contact direct, dar si indirect, prin intermediul obiectelor contaminate si al oamenilor ce pot vehicula virusul.
Asa cum am spus, boala debuteaza cu febra si cu semnele unei gastroenterite acute. Pisica varsa incontinuu, are diaree, miauna frecvent dar stins si se deshidrateaza rapid.
Suferinta se termina in mod obisnuit dupa 4 zile, prin moartea pisicilor (95% din cazuri).
Singura cale eficienta de prevenire a acestei boli este vaccinarea. In cazul nefericit al aparitiei sale se va apela de urgenta la medicul veterinar, singurul in masura de a aplica un tratament corect. (Fiind o boala extrem de contagioasa, trebuie prevenit contactul cu alte animale. Boala nu se transmite la om).

2. RINOTRAHEITA INFECTIOASA FELINA (GUTURAIUL PISICILOR)

Este o boala caracterizata prin febra si leziuni ale cailor respiratorii, ce sunt provocate de un virus din familia Herpesiviridae (Feline herpesvirus). Sunt receptive pisicile de orice varsta, iar boala poate aparea in orice sezon.
Pisicile sanatoase se imbolnavesc venind in contact direct cu cele bolnave, boala manifestandu-se prin febra, stranut, conjunctivita si rinita (curg ochii si nasul), inapetenta. Desi in general boala se vindeca, daca nu este tratata la timp si corect, pot aparea complicatii. Singura modalitate de prevenire o reprezinta vaccinarea anuala.
Tratamentul se va efectua numai de catre medicul veterinar, caci, asa cum am spus, oricand pot aparea complicatii ce pot fi fatale.

3. CALICIVIROZA FELINA

Este o boala infectioasa virala, caracterizata prin inflamarea mucoasei cailor respiratorii anterioare, fiind produsa de un virus din familia Caliciviridae. Afecteaza pisicile indiferent de rasa, sex si varsta, iar principalele simptome sunt: febra, lipsa poftei de mancare, secretii la nivelul nasului si ochilor, ulcere pe buze si in cavitatea bucala. Prevenirea acestei boli se poate face prin vaccinare, iar in cazul aparitiei ei, tratamentul va fi efectuat de catre medicul veterinar.

4. PERITONITA INFECTIOASA FELINA

Se caracterizeaza prin inflamarea peritoneului si acumularea de lichide in cavitatea abdominala. Afecteaza in special pisicile tinere, intre 6 luni si 1 an, fiind mai putin intalnita la pisicile de peste 5 ani.
Sursele de infectie sunt reprezentate de pisicile infectate, care transmit usor aceasta boala, caracterizata de o contagiozitate mare. Boala poate dura mai multe saptamani si sfarseste in majoritatea cazurilor prin moartea pisicilor bolnave.
Din pacate, nu exista un tratament specific pentru aceasta boala. Se poate incerca un tratament simptomatic care, in unele cazuri, poate permite ameliorarea starii de sanatate a animalului bolnav.

5. IMUNODEFICIENTA FELINA

Imunodeficienta felina, sau SIDA pisicii, este o boala extrem de grava, produsa de un virus din familia Lentiviridae, asemanator celui care produce SIDA la om. De altfel, semnele clinice sunt aceleasi.
Boala a fost semnalata pe toate continentele si afecteaza pisicile domestice. Sunt mai frecvent afectati masculii decat femelele.
Semnele generale ale bolii sunt, in mare, urmatoarele: limfadenopatie, febra, caderea parului, anemie, gingivite, stomatite, conjunctivite, rinite, boli parazitare, diferite forme de cancer, tulburari neurologice grave, disfunctii imune. Diagnosticul de certitudine se stabileste numai prin examene de laborator. Nu exista tratament specific.

sursa: Revista ''Asul Verde''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:23 pm

PURICII

Dr. Oana Popa – medic veterinar

Creaturi minuscule, puricii nu sunt altceva decat niste supravietuitori. Existenta lor dateaza de aproximativ 100 de milioane de ani, parazitand diverse animale printre care si pisica. Folositi orice ocazie, dar mai ales cand aceasta va sta in brate sau cand ii faceti toaleta, sa verificati orice semn de infestare: puricii sau excrementele lor (pete mici, negre care se inrosesc cand sunt udate). Puricii se aduna in locurile unde pisica nu se poate spala: pe gat, in jurul urechilor, langa coada sau in pliurile unde blana este deasa. Adultii depun sute de oua care cad pe covoare sau in asternutul pisicii, din care se dezvolta larvele, apoi pupele, care ajung la stadiul de purici. Ciclul dureaza, in medie, 20-30 de zile, dar se poate ajunge si la luni de zile.
Pentru a preveni reinfestarea trebuie ca atat pisica, cat si locuinta si celelalte animale din casa sa fie deparazitate. Casa va fi curatata saptamanal, pana va asigurati ca pericolul este indepartat. Cel mai bun aliat in aceasta lupta este medicul veterinar care va poate recomanda cel mai potrivit tratament. In functie de tipul lor, medicamentele se aplica pe blana de pe spatele pisicii, se pot adauga in mancare sau sunt injectabile. Se mai pot folosi spray-uri, spume, sampoane si pudre.
Multe pisici suporta cu greu baia, facand si mai dificila deparazitarea. De asemenea, pudrele pot usca pielea sau pot produce iritatii aparatului respirator.
Oricare ar fi produsul, asigurati-va ca este destinat pisicii si urmati instructiunile cu atentie. Nu amestecati produsele, chiar ingredientele sigure pot avea efecte necontrolate daca sunt combinate. Supravegheati reactiile pisicii timp de cateva ore dupa aplicarea tratamentului. La orice semn neobisnuit (cum ar fi aparitia unor iritatii, tremuraturi, voma, letargie sau diaree) duceti urgent pisica la veterinar impreuna cu produsul administrat.
Locuinta trebuie aspirata, mai ales locurile greu accesibile, cum ar fi pernele fotoliilor sau dedesubtul mobilei. Pe covoare se pulverizeaza un spray, asternuturile se spala saptamanal, iar mobila se poate acoperii cu huse lavabile.
Podelele se spala cu apa fierbinte in care se pune putin sampon care ataca atat puricii adulti cat si ouale. Pisica trebuie supravegheata si protejata in timpul deparazitarii casei.

sursa: Revista ''Pisica''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:27 pm

TRATAMENTUL AFECTIUNILOR URINARE LA PISICI

Dr.Ioana Manea – medic veterinar

Afectiunile urinare includ bolile vezicii urinare si ale uretrei, precum si bolile rinichilor. Aceste afectiuni apar ca urmare a existentei unui cumul de factori care determina inflamarea sau obstructia tractului urinar. Problemele care pot aparea sunt cistite idiopatice (uneori se mai numesc cistite interstitiale), uroliti, defecte anatomice, inflamatii ale uretrei, modificari tumorale, cristalurie (prezenta unor cristale in urina).

Factorii de risc care s-au dovedit a fi semnificativi sunt hrana, comportamentul, conditia fizica, rasa, mediul. Nivelul crescut al anumitor minerale din hrana creste sansa formarii de cristale din urina. Mineralele ca magneziul si fosforul sunt componente obisnuite ale unui tip de cristal urinar – struvitul, de aceea este preferabil ca hrana sa contina o cantitate cat mai mica din aceste minerale. Tipul de mancare influenteaza de asemenea si aciditatea urinei, de aceea alimentarea cu o hrana care sa asigure un pH optim este esentiala in reducerea formarii cristalelor.
Lipsa de miscare, un stil de viata sedentar, consum redus de apa si chiar nisipul murdar in litiera pot determina pisica sa urineze mai rar. Anumite chimicale obisnuite din mediu (dezinfectanti pe baza de fenoli, agenti de decongelare), anumite plante din apartament, anumite medicamente sunt toxice renale.
Indiferent de cauza, anumite simptome apar la pisicile cu boli ale tractului urinar inferior: hematuria (prezenta sangelui in urina), anuria (lipsa urinarii), polakiuria (urinari frecvente), chiar si urinari langa litiera. De cele mai multe ori, in momentul in care proprietarul se prezinta la medicul veterinar cu pisica, aceasta are vezica urinara plina, la palpare simtindu-se globul vezical, in cazul obstructiilor. Pe langa tratamentul cu medicamente care se impune (pentru ca de cele mai multe ori pisicile sunt deshidratate si prezinta dezechilibre acido-bazice), o eventuala cateterizare (pentru a restabilii eliminarea urinei); de obicei se efectueaza mai multe analize: un sumar de urina, analize de sange, radiografii sau ecografii pentru a stabili corect statusul pacientului si a ghida corespunzator viitorul tratament.

Probele de urina sunt investigate din punct de vedere al pH-ului, al prezentei leucocitelor sau a cristalelor, a densitatii. Exista foarte multe pisici in urina carora sunt prezente anumite cristale, in cantitate mica, fara o semnificatie clinica. Doar cazurile in care se constata prezenta in cantitate mare a cristalelor trebuie instituit un tratament medicamentos si dietetic. Cel mai frecvent apar struvitii si oxalatii de calciu. Fiecare tip de cristal necesita un altfel de dieta. Alimentarea numai cu diete (hrana uscata si umeda, special conceputa pentru astfel de probleme) poate impedica reaparitia acestor cristale. Cel mai bine va poate indruma (cu un tip de dieta potrivit pisicii dumneavoastra) medicul veterinar care o consulta, in functie de simptomatologia pe care o manifesta.

Struvitii se pot gasi atat la femele, cat si la masculi, dar cel mai mare risc il prezinta femelele cu varsta cuprinsa intre 1 – 2 ani, desi media de varsta la care se manifesta aceste afectiuni este de 5 ani. In momentul in care struvitii sunt depistati la pisoi, atunci nucleul de formare este reprezentat de bacterii.

Oxalatii de calciu afecteaza masculii mai frecvent decat femelele. Riscul de aparitie a oxalatilor de calciu creste odata cu inaintarea in varsta – riscul cel mai mare il prezinta masculii castrati cu varsta intre 10-15 ani. Oxalatii de calciu sunt mai frecventi la pisicile Persane si Birmaneze. Acestia nu pot fi dizolvati prin medicatie; cel mai adesea, dupa identificarea oxalatilor de calciu, proprietarii opteaza pentru indepartarea chirurgicala a acestora (se face lavaj vezical), dupa care se va urma o dieta al carei scop este formarea unei urine usor alcaline.

Struvitii se pot dizolva prin medicatie si alimentatie, hranind pisica cu o dieta speciala pentru asa ceva, de tip Feline Prescription Diet Hill’s S/D sau Urinary (Royal Canin), pe o perioada de 5 – 12 saptamani. Pentru a preveni reaparitia struvitilor este nevoie sa continuati dieta cel putin 6 luni.
Pisicile care au facut odata uroliti vor fi intotdeauna predispuse la reformarea acestora, dar hranindu-le cu una din diete si asigurandu-le apa proaspata, daca se poate chiar plata si un mediu de viata optim, putem sa prevenim formarea calculilor urinari.

sursa: Revista ''Pisica'' – februarie 2006

Nota mea: Hill’s C/D si Urinary de la Purina sunt 2 tipuri de hrana cu continut redus de fosfor si magneziu, care previn formarea calculilor urinari si imbunatatesc eliminarea urinei.
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:29 pm

RINITELE SI SINUZITELE AFECTEAZA SI ANIMALELE

dr.Liviu Harbuz, DVM Ph. D

Rinita este o inflamatie a mucoasei nazale, iar sinuzita reprezinta inflamatia si iritarea mucoaselor sinusurilor. Cavitatile nazale comunica direct cu sinusurile paranazale, inflamatia aparand in general concomitent la ambele cavitati si astfel rezultand rino-sinuzitele.

Initial, inflamatia si iritatia mucoaselor provoaca o secretie seroasa, care se poate suprainfecta cu bacterii, devenind astfel o secretie mucoasa sau muco-purulenta. Pot aparea si eroziuni, mai ales in zonele foarte bine vascularizate, care conduc la hemoragii si epistaxis. Procesul eroziv cronic produs de afectiuni neoplazice sau infectii bacteriene cronice poate duce si la afectarea tesutului osos.

Sunt astfel afectate aparatul respirator, respectiv cavitatile nazale si conductele nazo-lacrimale, sistemul nervos (in cazul bolilor micotice sau neoplazice), ochiul (prin aparitia conjunctivitelor, keratitelor si a ulcerelor corneene) si cavitatea bucala (prin prezenta stomatitelor, glositelor, abceselor dentare sau chiar fistulelor oro-nazale).

La primele semne de boala se impune prezentarea animalului la medicul veterinar pentru examenul clinic, de laborator, examenul radiologic, endoscopic si biopsic, rezultand astfel o terapie specifica sau nespecifica.
Se recomanda tratamentul medicamentos si nu de putine ori se impune interventia chirurgicala.

sursa: Ziarul ''Libertatea''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:32 pm

SEXUALITATEA PISICILOR

dr.Ionul Lungu, medic veterinar specialist, doctorand in stiinte medicale


Viata amoroasa a cainilor si pisicilor reprezinta un semn de intrebare pentru multi posesori de animale. Cand traiesc in libertate, problema este a lor si instinctul le ajuta sa se descurce. ''La stapan'', lucrurile se schimba si nepriceperea noastra le face pe animale sa sufere. Frustrarea sentimentala este egala in tot universul viu, de la om, la plante si animale.
Spre deosebire de alte specii, pisicile, si cu deosebire motanii, isi manifesta sexualitatea extrem de zgomotos, prin concerte nocturne interminabile. In acesta perioada, ei devin agresivi, iar in cazul in care se intalnesc, pot avea loc adevarate ''lupte'' care frecvent se termina cu leziuni grave pentru insurgenti, provocate prin muscaturi si zgarieturi. Pisicutele se pot imperechea relativ devreme, in jurul varstei de 6 luni, fiind dispuse la imperechere aproape tot timpul anului, din primavara si pana toamna tarziu. Motanii devin activi la 7 luni. Ei strabat distante mari pentru a-si delimita teritoriul, pe care il ''marcheaza'' excesiv, urinand atat in interiorul casei, cat si in exterior, lasand un miros persistent, extrem de neplacut. Nu e bine sa lasati animalele sa se reproduca la aparitia primelor calduri. Nu sunt bine dezvoltate si in cursul gestatiei pot aparea complicatii.
La pisici, caldurile apar de obicei primavara si vara. Femelele au, in general, 2-4 cicluri pe an, dar la anumite rase, de exemplu, pisicile Siameze, caldurile se repeta la un interval de cateva saptamani. In timpul acesta, comportamentul lor se schimba: pisica devine calina, se cambreaza la cea mai usoara mangaiere, urineaza des, se rostogoleste pe spate, miauna cu o voce ragusita pentru a atrage masculii. Caldurile dureaza aproximativ 8-10 zile, dar sunt mai scurte in caz de acuplare. Nu exista pierderi de sange.
Actul imperechierii este foarte dureros pentru femela. Tipetele scoase de pisici si incercarile de a lovi motanul se explica printr-o particularitate anatomica a penisului motanului: pe suprafata acestuia se afla numerosi tepi mici, care se infig in vaginul femelei, producandu-i acesteia dureri foarte mari. In cazul cand imperecherea s-a produs, este bine de stiut ca gestatia la pisica dureaza aproximativ 63 de zile, ea putand da nastere in medie la 5 pui, dar putandu-se ajunge, la unele rase, chiar la 12 pui.

CASTRAREA

Pot fi suprimate caldurile ? Exista medicamente pe baza de hormoni, sub forma de pilule sau injectii care intrerup ciclul sexual, dar ele sunt insotite de pericole. Doar sterilizarea chirurgicala le suprima definitiv.
Pentru a se putea evita neplacerile legate de sexualitatea pisicii, este bine ca atat femela, cat si motanul sa fie castrati. Alt motiv pentru care pledam pentru castrare este acela ca prin acest act chirurgical relativ simplu, se poate preveni la femela aparitia a doua boli extrem de grave, si anume: cancerul mamar si piometrul (infectia uterului). Un alt aspect deloc de neglijat pentru care castrarea este binevenita este acela ca soarta pisicilor nedoriti de stapani este, cel mai adesea, dramatica. Ori sunt inecati, ori aruncati pe strada sau pe camp. Si, nu in ultimul rand, trebuie luat in considerare obiceiul pisicilor in calduri de a parasi curtea sau casa, pentru a-si gasi un partener, ajungand astfel in strada, loc plin de pericole ce pandesc la tot pasul (masini, otrava, etc.), existand posibilitatea ca aceste pisici sa moara sau sa se piarda.
Castrarea reprezinta actul medical prin care, pe cale chirurgicala, sunt indepartate ovarele si uterul, in cazul femelei, ori glanda seminala, in cazul masculului. Ideea conform careia pisica trebuie lasata sa aiba un rand de pui si abia dupa aceea castrata este falsa, total nefondata din punct de vedere medical. Dimpotriva, cercetarile cele mai recente au aratat ca incidenta cancerului mamar la femela este mai mica cu cat castrarea are loc mai devreme, de preferat inaintea varstei de 6 luni.
Din punct de vedere chirurgical, asa cum am mai spus, castrarea este o interventie chirurgicala relativ simpla, fara riscuri sau complicatii ulterioare, cu o singura conditie: sa fie efectuata de catre un medic veterinar specialist, familiarizat cu acest tip de interventii. Singurul inconvenient ce poate aparea ulterior castrarii este acela ca pisica (femela sau motan) se poate ingrasa. Acest lucru trebuie prevenit printr-o dieta echilibrata.

sursa: Revista ''Asul Verde''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:34 pm

HIPERPLAZIA GLANDULO-CHISTICA ENDOMETRIALA - PIOMETRUL

Dr.Liviu Harbuz – medic veterinar specialist

Este o afectiune localizata la nivel uterin, fiind rezultatul unei tulburari hormonale si al unei contaminari bacteriene, caracterizata prin acumularea de continut purulent in spatiul uterin, afectand in numar mare atat felinele, cat si cainii.
Afectiune a aparatului reproducator reprezentand o potentiala urgenta chirurgicala, piometrul apare cel mai des intre 4 si 8 saptamani de la terminarea perioadei de calduri. In aparitia piometrului un rol important il au si tratamentele hormonale pentru prevenirea manifestarii caldurilor.
In cazul in care femela este apatica, prezinta inapetenta, poliurie, polidipsie, voma, disensie abdominala (piometru cu cervix inchis) sau chiar eliminari vulvare de secretii purulente ori sangvinolente (piometru cu cervix deschis) si febra, recomandam sa solicitati de urgenta un control medical veterinar pentru a exclude sau confirma aceasta afectiune.
Medicul veterinar va stabili diagnosticul pe baza anamnezei, semnelor clinice coroborate cu ecografia abdominala. Ecografia este principala metoda de diagnostic pentru aceasta afectiune si avand in vedere posibilele complicatii (peritonita, septicemie, soc, deces) recomandam efectuarea acesteia pentru control la femelele ce au prezentat perioada de calduri in urma cu 4 - 8 saptamani.
Principala optiune terapeutica este interventia chirurgicala si realizarea ovario-histerectomiei.
Recomandam ca femelele care nu sunt folosite pentru reproductie sa fie sterilizate, iar tratamentele hormonale sa se faca dupa consultarea unui medic veterinar.

sursa: Ziarul ''Libertatea''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:37 pm

TUMORILE GLANDEI MAMARE LA PISICA

dr.Liviu Harbuz, DVM Ph. D

Malignitatea tumorilor mamare la pisica are o incidenta mult mai crescuta fata de catea, procentul ajungand pana la 80-90%. Metastazele sunt prezente la nivelul: limfonodulilor, pulmonilor, pleurei, diafragmului si rinichilor. Pisicile siameze sunt de doua ori mai expuse decat celelalte rase. In ordinea incidentei bolilor tumorale la pisici, tumorile mamare ocupa locul trei, dupa cele hematopoetice si cele ale pielii.

Multi pacienti se prezinta la doctorul veterinar cam la 5 luni dupa aparitia bolii. Primele semne se refera la aparitia unor noduli de consistenta tare, aderenti la piele si rar aderenti la peretele muscular. La 60% dintre pacienti sunt afectate ambele lanturi mamare, putand aparea ulceratii, infiltrate limfocitare, edeme ale membrelor posterioare. Pisicile care nu sunt castrate prezinta un risc de 7 ori mai mare pentru aceasta afectiune.

Ovariohisterectomia are un efect profilactic si terapeutic in aparitia tumorilor mamare maligne. Un factor de risc major in aparitia acestei afectiuni e reprezentat de administrarea progesteronului. La cea mai mica formatiune decelata pe suprafata toraco-abdominala, animalul trebuie prezentat la medic pentru un diagnostic pus pe o proba biopsica, in urma extirparii tesutului mamar afectat.

Se recomanda examenul radiologic toracic si abdominal si o ecografie abdominala. Terapia chirurgicala e singura care poate ameliora boala.

sursa: Ziarul ''Libertatea''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:38 pm

CATARACTA LA ANIMALE

dr.Liviu Harbuz, DVM Ph. D

Este o afectiune tradusa prin opacifierea cristalinului. Cauzele specifice sunt: defecte genetice, deficiente nutritionale, radiatii, diabet; cataracta poate fi clasificata ca fiind senila, metabolica, toxica sau traumatica.

Dupa gradul de opacifiere a cristalinului, cataracta se clasifica in:
• imatura (cand e afectata doar o parte a cristalinului)
• matura (intregul cristalin este opac)
• hipermatura (se produce lichefierea cristalinului) - apare mai ales la animalele tinere.

Avand cauze genetice, cataracta este ereditara, existand o predispozitie crescuta pentru anumite rase, cum ar fi, la caine: Golden Retriever, Terrier Boston, cainii din grupa raselor nordice, iar la pisici: Birmaneza, Himalayana, Persana.

Cataracta ereditara poate sa apara la nastere (congenitala) sau de la cateva luni, la cativa ani, in functie de rasa.
Efectele cataractei pornesc de la scaderea acuitatii vizuale, ajungand pana la orbire.
Aceasta boala poate afecta un singur cristalin (traumatica toxica) sau ambii cristalini, in marea majoritate a cazurilor (diabetica, senila).

Cataracta poate fi remediata chirurgical, printr-o interventie care implica un inalt grad de specializare si un instrumentar chirurgical adecvat. Pronosticul pentru succesul interventiei chirurgicale este de peste 90%, in general, dar depinde foarte mult de stadiul in care se afla boala. Examinarea periodica a animalului de catre medicul veterinar mareste succesul interventiilor in stadiul incipient al bolii.

sursa: Ziarul ''Libertatea''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:40 pm

CUM TRATAM OTITA EXTERNA

Dr.Gabriela Georgescu – medic veterinar

Otita externa reprezinta inflamatiza acuta sau cronica a epiteliului meatului auditiv extern, uneori fiind afectat si timpanul.
Pentru a pune un diagnostic cat mai corect trebuie identificata cauza ce a dus la aparitia acestei afectiuni:
- cauze primare, incluzand parazitii, corpuri straine, boli de hipersensibilitate, anomalii ale procesului de keratinizare, boli autoimune, utilizarea de substante iritante pentru curatarea canalului auditiv;
- cauze predispozante, incluzand conformatia, macerarea canalului urechii, tratamente eronate, boli sistemice (mici schimbari in microclimatul otic pot produce dezechilibre intre secretia normala si microflora, rezultand infectii ’’oportuniste’’);
- cauze determinante, incluzand bacterii, otite medii si modificari patologice care progreseaza.

Semnele clinice constau in eritem, intense descuamari ale epiteliului si mai ales durere si prurit de intensitati diferite, in functie de evolutia bolii. Animalul tine de obicei urechea afectata aplecata, este apatic, nu va permite sa i se atinga urechea din cauza durerii si, in unele cazuri, se poate observa scurgerea unor secretii din canalul auditiv, ce aglutineaza parul din jur. In cazul in care nu se stabileste cauza ce a determinat aparitia otitei, boala poate reaparea constant in timpul vietii animalului.
Uneori, modificarile patologice de lunga durata de la acest nivel se pot reflecta prin aparitia de boli ale pielii sau chiar boli sistemice.
In cazul animalelor cu otita unilaterala trebuie examinata, de asemenea, si urechea fara modificari, din cauza ca otita poate fi de fapt bilaterala (dar o ureche este mai afectata) sau pentru a evita contaminarea urechii sanatoase cu secretii apartinand urechii bolnave.

De asemenea, trebuie examinat canalul auditiv cu ajutorul otoscopului pentru a se putea observa modificarile de la acest nivel: se vor examina diametrul canalului, cantitatea de cerumen, cantitatea si tipul exudatului, daca este obstruat cu detritusuri celulare, daca exista paraziti la acest nivel (Otodectes cynotis – parazit ce produce raia auriculara), daca sunt prezente de corpuri straine, sau daca exista tumori la acest nivel. Examinarea intregii membrane timpanice este dificila si aproape imposibila in cazul otitelor externe.
Important de apreciat este si mirosul secretiilor de la acest nivel (in cazul complicatiei unei otite cu Malassezia canis, secretia va avea un miros caracteristic). In cazul otitelor externe cu exces de cerumen trebuie luata in calcul si posibilitatea existentei parazitului Demodex spp., ce produce demodecia.

Diagnosticul consta in examinarea animalului, recoltarea de secretii de la nivelul canalului auricular, examinarea microscopica a exudatului, teste de sensibilitate, examene culturale, examene histopatologice, biopsii sau chiar radiografii, in cazul in care vizualizarea canalului auricular este imposibila.

Tratamentul consta in depistarea cauzei primare si in tratarea ei. In cazul in care otita externa apare secundar unei proaste ventilatii si drenari a meatului auditiv extern, zona din jurul urechii trebuie curatata, iar parul din interior smuls, pentru a facilita aerisirea.
Urechea trebuie sa fie bine curatata si uscata inaintea inceperii tratamentului, intrucat terapia locala nu va avea efect daca exudatul sau cerumenul impiedica medicamentele sa ajunga la nivelul epiteliului. Pentru curatare se va folosi o solutie antibacteriana sau una cerumenolitica, in functie de situatie.
Cel mai indicat este ca proprietarii sa curete periodic urechile animalului, urmand cu atentie indicatiile date de catre medicul veterinar, scazand astfel incidenta aparitiei otitelor.

In functie de fiecare caz, medicul va va indica tratamentul ce trebuie urmat: antibiotice aplicate local sau general, antiinflamatoare, medicamente antifungice, antiparazitare. Tratamentul trebuie urmat o perioada indelungata, aceasta variind de la caz la caz, iar animalul trebuie reexaminat pentru a se urmari evolutia bolii.

Otitele externe trebuie observate din timp si tratate, deoarece se pot complica, ducand la aparitia otitelor medii si interne, care au repercursiuni mult mai grave asupra animalelor si sunt mai greu de tratat.

sursa: Revista ''Pisica''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:42 pm

PNEUMONIA PRIN ASPIRATIE

dr.Liviu Harbuz, DVM Ph. D

Este o inflamatie a pulmonului cauzata de inhalarea unor corpi straini proveniti din ingestia orala, prin aspirarea vomei sau in urma regurgitarii. Afectiunea apare in urma disfunctiei reflexului laringian sau prin suprasolicitarea laringelui. Disfunctia pulmonara rezulta in urma obstructiei cailor aeriene superioare, bronhiilor, aspirarii de acid gastric ce afecteaza epiteliul respirator sau prin infectarea cu particule alimentare regurgitate. Consecinta acestor fenomene e spasmul bronsic.
Semnele clinice se traduc prin tuse, ingreunarea respiratiei, accelerarea respiratiei, febra, cianoza, intoleranta la efort. Pentru a evita astfel de fenomene trebuie diagnosticate corect disfunctiile esofagului, megaesofagul, refluxul esofagian, obstructia esofagului, fistula bronho-esofagiana cat si supravegherea corecta a animalelor post-anestezie, post-administrare alimentara si medicamentoasa. Diagnosticul cuprinde obligatoriu examinarea clinica, investigatiile de laborator, cat si examenul radiologic si endoscopic.
Tratamentul implica administrarea de oxigen, aspirarea corpilor straini din caile respiratorii insotite de repausul total, cat si terapia specifica socului. Terapia cu antibiotice va insoti obligatoriu tratamentul antisoc. Rapiditatea cu care va adresati medicului veterinar e foarte importanta pentru un pronostic favorabil. In cazul aparitiei pneumoniei prin aspiratie, momentul interventiei medicului este crucial in cele mai multe cazuri.

sursa: Ziarul ''Libertatea''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:44 pm

DIABETUL INSIPID, O TULBURARE DE METABOLISM

dr.Liviu Harbuz - medic veterinar specialist

E o afectiune strans legata de concentratia hormonului antidiuretic, care regleaza diminuarea pierderilor hidrice prin stimularea resorbtiei facultative de apa la nivelul rinichilor.
Aceasta afectiune reprezinta, de fapt, o tulburare a metabolismului apei, caracterizata clinic prin poliurie (urinare frecventa si in cantitate mare) si polidipsie (sete accentuata si permanenta).
Boala poate avea doua cauze: una centrala, caracterizata prin deficienta hormonului antidiuretic (ADH) sau una renala, caracterizata prin insensibilitatea renala la actiunea ADH. Sistemele afectate sunt cel endocrin si cel renal. Boala apare fie congenital (prin nastere) - specifica puilor pana la varsta de un an - sau e dobandita, aparand in urma proceselor neoplazice, a traumatismelor sau a administrarii unor medicamente.
Semnele tipice pe care le puteti observa sunt setea accentuata, urinarea frecventa si, ocazional, incontinenta urinara. Pentru un diagnostic precis, se dozeaza obligatoriu concentratia ADH-ului din plasma sanguina.
In cazul sesizarii semnelor specifice, prezentarea la medic este obligatorie, mai ales pentru faptul ca se impune un diagnostic diferential, fata de afectiuni ale ficatului, ale uterului (piometru), ale rinichiului sau, in cazuri de hiperadrenocorticism, hipercalcemie, boli caracterizate prin aceleasi semne clinice.
Pacientii trebuie spitalizati obligatoriu pentru aplicarea “testului de sete” si dozarea ADH-ului.

sursa: Ziarul ''Libertatea''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:47 pm

MEGACOLONUL

dr.Liviu Harbuz, DVM Ph. D

Megacolonul reprezinta o crestere in diametru a colonului, asociata cu o constipatie cronica si o motilitate scazuta colonica, ce afecteaza sistemul gastrointestinal.

Aceasta afectiune este rezultatul unei re-tentii cronice a materiilor fecale, care duce la solidificarea acestora.
Distensia prelungita a colonului are ca rezultat modificarea ireversibila a motilitatii sale.

Semnele bolii sunt: constipatia, tenesme (dureri la defecare), cu senzatie de defecare sau cantitate foarte mica de fecale, fecale uscate si tari, defecare la intervale neregulate, aspect de scaun diareic, reprezentat de eliminarea mucoaselor (consecinta a tenesmelor de defecare), voma, anorexie, depresie, pana la pierderi substantiale in greutate.

La examenul clinic, prin palpatie se poate releva o dilatatie puternica a colonului, cu o masa dura de fecale (fecalom).

Ca stare generala, animalul prezinta matreata si un aspect mat al blanii.

Cauzele aparitiei megacolonului sunt:

- obstructia mecanica, in cazul: fracturilor de bazin, prezentei corpilor straini, dietei improprii (reprezentate de oase), bolilor prostatei, herniei perineale, neoplasmelor sau absentei congenitale a orificiului anal (atrezie anala);

- afectiuni ano-rectale: abcesele perianale, fistula perianala, traumatisme ale oaselor bazinului si membrelor posterioare, cicatrice vicioase perianale.

Voi continua cu descrierea megacolonului in numarul viitor.

MEGACOLONUL POATE FI TRATAT SI CHIRURGICAL

Cauzelor aparitiei megacolonuluie pot fi datorate obstructiei mecanice sau afectiunilor ano-rectale, precum si:

- tulburarilor metabolice in excesul de potasiu si deshidratarile severe;

- medicamentoase: administrarea unor citostatice (ex. Vincristina), bariu, antiacide etc.;

- tulburarilor neurologice si neuromusculare: anomalii congenitale ale coloanei vertebrale caudale, paraplegii, boli ale maduvei spinarii, discopatii intervertebrale, afectiuni ale nervului sacral produse de fracturi ale cozii sau traumatisme provenite in urma trasului de coada al animalului;

- afectarea inervatiei colonului.

Factorii de risc sunt reprezentati de toate afectiunile care produc durere recto-anala, afectiuni ale oaselor si articulatiilor bazinului, lipsa de activitate si obezitatea, hernia perineala.

Diagnosticul se pune obligatoriu de catre medicul veterinar, printr-o palpare abdominala atenta, insotita de tuseul anal si de mijloace de investigatie paraclinice: irigografie, colonoscopie, ecografie.

Se impune diagnosticul diferential fata de alte afectiuni, care aparent se exprima clinic ca si megacolonul (strangularea vezicii urinare, limfoame, calcinoame etc.).

Tratamentul poate fi chirurgical sau terapeutic, cum ar fi: rehidratarea, urmata de o evacuare mecanica a colonului (clisma), sub anestezie, cu mare atentie pentru a nu traumatiza mucoasa colonului.

Terapia va fi insotita de exercitii fizice regulate.

sursa: Ziarul ''Libertatea''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 4:48 pm

EPILEPSIA LA PISICI

Dr.Gabriela Georgescu – medic veterinar

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos, dar din pacate, cum nici in medicina umana, nici in medicina veterinara nu exista tratament. Singurul lucru pe care pot sa-l recomand este ca in timpul acestor crize sa feriti animalul de obiectele de care s-ar putea lovi. Fenobarbitalul se administreaza in caz de epilepsie, dar tinand cont ca trebuie facut un tratament de lunga durata nu as recomanda Fenobarbitalul la pisica, ci Diazepamul, ca anticonvulsiv.

sursa: Revista ''Pisica''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Next

Return to Probleme de sananate la pisici

Who is online

Users browsing this forum: Google [Bot] and 1 guest