SFATUL MEDICULUI VETERINAR

Aici se poarta discutiile despre problemele de sanatate ale pisicilor.

Moderator: laura34215

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 5:27 pm

PRAFUL DE BLANA

Dr.Adrian Balba, doctor in medicina veterinara – clinica UNIVET din Constanta


Pisicile cand isi fac toaleta blanitei inspira praf de descuamare epitelica micrometric, asa numitul praf de blana care se fixeaza pe mucusul traheo-bronhic. Periodic, pisica are un acces de eliminare a acestuia manifestat printr-o tuse foarte convingatoare, cu membrele flexate si capul intins pe gat, acces care dureaza maxim 1 minut, eventual care se repeta de 1 – 2 ori. La sfarsitul fiecarui acces, pisica inghite mucusul semiaglutinat cu praf de balana.
Prin periajul regulat al pisicii se elimina si acest praf, accesul de tuse fiind mult mai rar.

sursa: Revista ''Pisica''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 5:28 pm

BOLILE DE OCHI ALE CAINILOR SI PISICILOR

Dr.Ionut Lungu, medic veterinar specialist, doctorand in stiinte medicale


La fel ca omul, animalele se confrunta cu afectiuni ale ochilor, intre care unele reprezinta URGENTE.
In spatele lor se ascund leziuni care daca nu sunt tratate imediat pot provoca instalarea unor afectiuni oculare ireversibile, printre care si cecitatea (orbirea). Animalele nu se pot plange si nici nu pot striga dupa ajutor, dar bolile de ochi – pe langa faptul ca sunt adesea si inestetice – pot provoca dureri fizice. Cel mai bun remediu ca sa va feriti animalul de suferinta e prevenirea, cu alte cuvinte un examen oftalmologic corect si complet.
Cauza cea mai frecventa a urgentelor oftalmologice la caine si la pisica este reprezentata de traumatismele, loviturile primite in regiunea oculara sau craniana. Alte cauze pot fi infectiile si inflamatiile acute, cu toate consecintele lor, cum ar fi, de exemplu, glaucomul si luxatia de cristalin. Iata, pe scurt, cateva dintre afectiunile oculare ale cainilor si pisicilor:
- plagile pleoapelor
- plagile si ulcerele corneene
- corpii straini intracorneeni
- plagile sclerei
- hyphema (acumularea de sange in camera anterioara)
- cataracta post-traumatica
- luxatiile si subluxatiile de cristalin
- uveita acuta
- glaucomul acut post-traumatic
- exoftalmiile (consecutive unor inflamatii ale tesuturilor orbitare, abceselor, hemoragiilor sau tumorilor)
- panoftalmia (inflamatia tuturor structurilor oculare)
- luxatia
- subluxatia
- avulsia globului ocular

Luxatia si avulsia globului ocular reprezinta proiectarea globului ocular intre marginile libere ale pleoapelor, consecutiv unor traumatisme in regiunea occipitala. Tratamentul consta in repunerea rapida a globului ocular in orbita si mentinerea acestuia in pozitie fiziologica, prin suturarea pleoapelor. Singurul in masura sa aprecieze caracterul de urgenta oftalmologica este medicul veterinar oftalmolog, care va institui tratamentul adecvat, numai dupa un consult oftalmologic complet. Dezideratele terapiei trebuie sa vizeze in special restabilirea la normal a structurilor oculare si, nu in ultimul rand, pastrarea vederii.

sursa: Revista ''Asul Verde''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 5:29 pm

ANIMALELE DE CASA, PERICULOASE ?

Animalele de casa sunt o sursa de bucurie, dar pot prezenta si pericole invizibile, in principal din cauza zgarieturilor, muscaturilor sau infectiilor.
’’In caz de zgarieturi si muscaturi, oamenii se gandesc la pericolul turbarii, dar acestia trebuie sa-si faca vaccinul antitetanos, sa curete bine plaga fara a o inchide sau sutura, pentru a evita ca germenii sa se instaleze in profunzime’’, a indicat profesorul Patrice Bourree, responsabil al Departamentului pentru maladii parazitare si micoze din cadrul Spitalului Bicetre, situat in capitala Frantei, Paris.
In cazul muscaturilor de caine, rabia nu mai constituie demult un risc, cu exceptia cainilor fara stapan sau a celor introdusi nevaccinati in tara.
Cainii care prezinta alopecie (pierderea parului pe o anumita suprafata a corpului) pot transmite micoze cutanate in timpul contactului cu omul.
In cazul aparitiei acestor micoze, un tratament local este suficient. Tenia cainelui, poate infesta legumele din gradina. Omul care consuma astfel de legume poate dezvolta in ficat chisturi hidatice care se inlatura numai pe cale chirurgicala, a continuat in prezentarea sa Bouree, sfatuindu-i pe proprietari sa-si pazeasca gradinile.
Pisicile sunt responsabile de 15 % din muscaturile produse de animale, iar plagile rezultate se infecteaza foarte repede. Felinele pot provoca aparitia unor alergii produse de saliva raspandita pe blana atunci cand animalul isi face toaleta. Tot pisica mai poate fi purtatoare de raie, purici si micoze transmisibile.

sursa: Ziarul ''Libertatea''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 12, 2006 5:30 pm

E BINE SA STERILIZAM ANIMALELE ? CAND ?

Conform celor mai recente şi ample studii medicale:

Tumorile mamare sunt de 3 ori mai frecvente la căţea decât la femeie. Dintre tumorile mamare, sunt maligne 53% la căţea şi 90% la pisică.

Faţă de căţelele nesterilizate, căţelele sterilizate înainte de primele călduri (care apar la vârsta de 7-9 luni) au un risc de cancer mamar redus de 200 de ori, iar căţelele sterilizate după primele călduri au un risc de cancer mamar redus de 12.5 ori.

sursa: The Merck Veterinary Manual, Eighth Edition, 2003, Merck & Co., Inc., Whitehouse Station, NJ, USA

În plus, sterilizarea prin ovariohisterectomie (eliminarea ovarelor şi a uterului) elimină complet riscul de apariţie a cancerului ovarian sau a piometrului (puroi în uter). Piometrul este o boală frecventă la femelele nesterilizate, este dificil de diagnosticat în stadiile iniţiale, şi prezintă risc letal în stadiile avansate.

În concluzie, cel mai bine pentru sănătatea unei femele, căţea sau pisică, este să fie sterilizată la o vârstă între 3 şi 6 luni (după imunizare şi înainte de primele călduri).

Studiile recente indică o vârstă recomadată similară şi pentru sterilizarea masculilor.

Sterilizarea timpurie nu are efecte negative asupra sănătăţii. Efectele secundare ale sterilizării pre-puberale sunt minore: pe de o parte organele genitale externe îşi reduc mărimea, iar pe de altă parte creşterea oaselor lungi se prelungeşte uneori câteva luni.

Există şi alte avantaje importante ale sterilizării (vezi şi http://www.nafacares.org/Spay%20Neuter/ ... neuter.htm ):

- la motanii castraţi, reducerea bulbului penian face ca riscul apariţiei blocajului uretral să fie mai mic decât la cei ne-castraţi

- masculii de câine castraţi sunt feriţi de bolile prostatei, care apar mai ales la vârstă înaintată

- masculii castraţi sunt feriţi de riscul apariţiei cancerului testicular

. există o corelaţie demonstrată statistic între starea de animal sterilizat şi un nivel redus al agresivităţii. Este adevărat că sterilizarea în sine nu rezolvă automat şi sigur probleme de comportament ale unui animal: acestea se tratează prin efort de dresaj şi educare. Dar este cert, verificat statistic, că incidentele cu oameni muşcaţi de câini implică în 6 cazuri din 10 câini nesterilizaţi. (Vezi, de pildă, http://www.nafacares.org/Dog%20Stuff/do ... istics.htm .)

. statistic, durata de viaţă creşte semnificativ la animalele castrate.

sursa: http://www.ortovet.ro/ortovet_raspunde.htm
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby alexandra86 on Wed Dec 13, 2006 10:07 am

:) Cred ca toata lumea e multumita.Iiti multumim si sper ca dupa aceste informatii ff utile vom fi mai receptivi la reactiile pisulinelor noastre si le vom urmari cu mai multa atentie sanatatea.
alexandra86
junior
junior
 
Posts: 82
Joined: Sat Nov 18, 2006 6:06 pm
Location: Brasov

Postby Minica on Wed Dec 13, 2006 11:23 am

BOLI ALE APARATULUI URINAR - AFECTIUNILE CAILOR EXCRETOARE

Dr.Oana Popa, medic veterinar


Dupa cum stiti aparatul urinar este alcatuit din 2 rinichi si tractul urinar,adica: 2 uretere,vezica urinara si uretra.


INFECTIILE TRACTULUI URINAR

Desi pisicile prezinta adesea semne clinice(hematurie-urina cu sange, disurie-urinare dificila, poliurie-cresterea frecventei urinarii), sugestive pt bolile inflamatorii ale vezicii urinare si ale uretrei , agentii infectiosi nu par a avea un rol primar in producerea bolilor urinare feline.Oricum, aceste infectii exista si, de cele mai multe ori, complica sau perpetueaza alte boli,deja existente, ale aparatului urinar.Bacteriile invadeaza tractul urinar pe cale ascendenta, prin sange sau prin disfuzie de la tesuturile adiacente. Animalele sanatoase sunt foarte rezistente la infectiile urinare datorita unui sistem imunitar foarte complex,in schimb, in cazul unui organism bolnav sau imunosupresat aceste infectii apar frecvent.Agentii patogeni care produc infectii sunt de natura bacteriana , micotica, virala si parazitara.


MICTIUNEA ANORMALA

Retentia urinara apare ca urmare a unor leziuni neurologice sau ca urmare a obstructiei mecanice cu:uroliti, cheaguri de sange sau fragmente de tesut, care apar intrauretral sau leziuni extrauretrale.In peretele uretrei pot apare:inflamatii, hemoragii, edeme sau fibrozari, care afecteaza musculatura si produc obstructia functionala miogenica.

Incontinenta urinara este o anomalie de natura anatomica sau functionala. In cadrul ureterelor ectopice(pozitie anormala) , pisicile afectate tind sa urineze continuu si au un trecut plin de probleme.In schimb, in cazul unei probleme functionale eliminarile spontane de urina apar in primul rand in timpul somnului.Pisicile treze rareori elimina involuntar urina.


REFLUXUL VEZICOURETERAL

Este curgerea urinei retrograd, dinspre vezica inspre uretere.Desi rar intalnita aceasta boala, apare ca urmare a infectiei retrograde dinspre vezica urinara spre rinichi, obstructiei uretrale sau a gatului vezicii, defectelor uretrale congenitale sau a unor greseli medicale.


NEOPLASMELE

Tumorile tractului urinar apar foarte rar la pisica, spre deosebire de caine.Cancerul vezicii urinare a fost asociat cu retentia urinara, deoarece se crede ca un contact prelungit intre mucoasa vezicii urinare si urina este carciogen.Semnul clinic frecvent mentionat este hematuria(urina cu sange), de la simpla urinare cu sange pana la hemoragii puternice.Alte simptome sunt: strangularea, poliuria, incontinenta urinara. Disuria apare ca urmare a obstructiei totale sau partiale a uretrei.Examinarea fizica evidentiaza paliditatea membranelor, ingrosarea peretelui vezicii urinare si formatiuni anormale atasate de peretele vezicii urinare.Majoritatea tumorilor vezicii urinare au o evolutie lenta, metastazele apar spre sfarsitul evolutiei la limfonodulii iliac, sublumbar si plaman.Diagnosticul este foarte greu de pus deoarece semnele clinice nu sunt specifice.


CISTITELE

Sunt inflamatiile vezicii urinare. Cistitele interstitiale se caracterizeaza prin disurie, durere in regiunea pubiana si uneori hematurie.Aceste simptome se pot remite dupa o perioada de timp putandu-se vindeca sau croniciza.Cistitele proliferative prezinta: modificari in urinare, hematurie intermitenta,, iar peretele vezicii urinare este ingrosat si dureros la palpare.La analiza urinara apar hematurie si proteinuire.Cistitele induse de ciclofosfamida se manifesta cu disurie si hematurie.Cand se observa semne de cistita in urma administrarii de ciclofosfamida se impune intreruperea imediata a tratamentului.


sursa: Revista ''Pisica''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Wed Dec 13, 2006 1:23 pm

CU CE HRANIM CAINELE SAU PISICA ?

dr.Anda Florescu, medic veterinar - Cabinet veterinar Canin Azzuro


Pentru a avea un caine sau o pisica sanatoasa si pentru a evita aparitia diferitelor boli cauzate de alimentatia necorespunzatoare trebuie sa administram animalelor o hrana echilibrata, care sa furnizeze organismului energia si elementele nutritive esentiale. Aceasta se adapteaza in functie de etapa de dezvoltare, stilul de viata, starea fiziologica sau patologica a animalului.

Proprietarul poate decide, tinand cont de sfatul medicului veterinar, ce tip de hrana ofera animalului: hrana preparata in casa, hrana uscata sau conserve.

Hrana preparata in casa, spre deosebire de celelalte două tipuri, prezinta o serie de dezavantaje cum ar fi:
- dificultatea obtinerii unui raport corespunzator intre diverse substante nutritive necesare organismului
- se altereaza repede
- necesita destul de mult timp si munca pentru proprietar

Hrana uscata completa satisface nevoile nutritive ale animalului, fiind totodata foarte comoda pentru proprietar. Fiind uscata se poate depozita timp indelungat si nu se altereaza, administrarea facându-se la discretie sau sub forma de ratie. In cazul alimentatiei cu acest tip de hrana animalul trebuie sa aiba permanent apa la dispozitie.
Hrana uscata completa se gaseste in comert sub forma de produse diferentiate in functie de varsta (pentru pui, adulti sau batrani), stare fiziologica (gestatie, lactatie, activitate intensa), talie sau rasa. Cu cat tipul de hrana se adreseaza unei categorii mai restranse, cu atat mai mult avem certitudinea ca asiguram animalului toate substantele nutritive si energetice, vitaminele si oligoelementele necesare in etapa respectiva.

Hrana din conserve are avantajul unui gust placut, este usor de administrat si se poate combina cu diverse alte suporturi: paste fainoase, orez sau alte cereale. Dezavantajul conservelor consta in valabilitatea mai mică fata de celelalte doua tipuri, nefiind apreciată de animalele mofturoase sau acre au fost hranite o perioada indelungata cu alt tip de hrana.
Ideal este sa incercam sa obisnuim puiul de mic cu acest tip de hrana. In acest fel ii vom putea asigura o alimentatie corecta toata viata, adaptand tipul de hrana uscata utilizata in functie de etapa de dezvoltare a animalului si putand sa-i oferim dieta corespunzatoare in cazul in care intervine o boala.

Din pacate există numeroase boli de origine nutritionala (produse de o alimentatie necorespunzatoare) cum ar fi: obezitatea, demineralizarea osoasa la pui, dermatita de origine alimentara, colita, insuficienta hepato-renala.

Asadar, este foarte important ca proprietarul sa inteleaga ca, pentru a avea un animal sanatos, trebuie uneori sa-i restrictioneze placerile culinare si sa-l hraneasca cu ceea ce ii recomanda doctorul veterinar.
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Wed Dec 13, 2006 3:00 pm

CELE MAI FRECVENTE 9 GRESELI PE CARE LE FAC PROPRIETARII DE PISICI

Dr.Alex Oprisan, medic veterinar


Adoptia primei pisici este un pas imens, care nu poate fi facut la intamplare. Desi pisicile au reputatia ca isi pot purta singure de grija, asta nu inseamna ca nu mai trebuiesc ingrijite. Inainte sa ne grabim sa cumparam pisicute din magazin, trebuie sa ne facem temele in asa fel incat sa evitam greselile pe care le fac de obicei noii proprietari. Rezultatul va fi o pisica vesela si sanatoasa si in consecinta proprietari fericiti..

1. Adoptia in graba a unei pisici

Daca impulsul de a cumpara o geanta sau un tricou poate fi "reparat" ducand obiectul inapoi datorita marimiii sau culorii nepotrivite, cu totul altfel stau lucrurile arunci cand este vorba de o viata, de o creatura cu sentimente, asa cum este in pui de pisica, care va trebui tratat ca un membru al familiei. Adoptia unei pisici trebuie sa fie un lucru foarte bine gandit, decizia e bine sa fie luata numai cand cunoastem toate implicatiile si suntem de acord cu ele.


2. Neefectuarea castrarii

In fiecare zi primim mesaje si apeluri telefonice la cabinet de la stapani care au pisici necastrate: masculi care urineaza peste tot sau care scapa afara si se bat cu altii, femele care nu-i lasa sa doarma atunci cand sunt in calduri si mai mult, despre femele care dau nastere multor pui nedoriti. Doar cresterea necontrolata a populatiei de pisici poate constitui un motiv pentru castrare. Se adauga alte probleme medicale, ceea ce ne face sa spunem ca nu prea sunt motive sa nu ne castram pisicile.


3. Neglijarea vizitelor la veterinar

Desi pisicile pot sa-si revina repede in urma unor leziuni sau boli usoare, la fel de usor pot muri daca nu se depisteaza la timp o urgenta. Pisicile au nevoie de anumite vaccinari, vizite/examinari anuale si cu siguranta au nevoie si merita asistenta medicala imediata atunci cand se imbolnavesc sau sunt ranite.


4. Falsa economie in alegerea tipului de hrana al pisicii

Banii economisiti prin cumpararea unei hrane ieftine vor fii cheltuiti pe tratamente veterinare. Pisicile sunt carnivore si au nevoie de o sursa bogata in proteina animala. Ele nu au necesitati mari de cereale, in special porumb, care este o sursa ieftina de proteine folosita de multi producatori de hrana pentru pisici. Invatati cum sa alegeti hrana pisicii si sa selectati cele mai bune marci pe care vi le permiteti. Veti vedea ca pisica voastra va manca mai putina mancare de calitate buna deoarece nu trebuie neaparat ca o hrana sa aiba volum, ci mai degraba continut pentru a intruni nevoile fiziologice ale pisicii.


5. Indepartarea ghearelor - o decizie pripita

Multi proprietari noi de pisici pot fi influentati sa indeparteze ghearele atunci cand veterinarul ii intreaba "vreti sa-i indepertam ghearele odata cu castrarea ?''
Unii veterinari o considera o operatie de rutina in timp ce adevaratii iubitorii de pisici o considera o cruzime inumana si de cele mai multe ori ca nefiind necesara. Informati-va bine, in asa fel incat sa luati cea mai buna decizie.


6. Lasarea pisicii libera afara

Multi considera ca pisicile ''au dreptul'' la libertate, aer curat si soare, in timp ce altii ofera dovezi ca pisicile pot fi foarte fericite si sanatoase daca stau numai in casa. Faptul ca viata afara este mai periculoasa decat in casa, este de necontestat. Din fericire, exista mai multe compromisuri care va vor da dumneavoastra si pisicii d-voastra ce e mai bun din cele doua lumi, tinandu-le fericite si in siguranta.


7. Neglijarea ingrijirii laditei cu nisip

Pisicile vor folosi ladita cu nisip daca aceasta este pastrata intr-o perfecta curatenie si nu miroase neplacut. Ingrijirea laditei va va garanta aproape sigur ca nu va veti confrunta cu probleme legate de evitarea ei de catre pisica.

ATENTIE ! Daca pisica dumneavoastra incepe brusc sa urineze in afara laditei in ciuda unei curatenii desavarsite, trebuie imediat suspectata o problema la nivelul tractusului urinar, care este o urgenta.


8. Proprietatea pisicii

Cand va alaturati "tagmei" iubitorilor de pisici, veti vedea ca va veti referi la ele ca la membrii familiei. De fapt, multi oameni se considera proprietatea pisicii si nu invers.


9. Multi proprietari nu ingaduie pisicii sa fie pisica

Felul unic al pisicii o face sa fie speciala. Pe de alta parte, unele din caracteristicile ei ne pot cauza frustrari din cauza neintelegerii lor.

Pisicile cauta instinctiv locuri la inaltime si isi ascut ghearele pentru ca sunt pisici, nu pentru ca sunt incapatanate sau neascultatoare. Treaba noastra este sa le intelegem nevoile si sa le acceptam asa cum sunt.
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Thu Dec 14, 2006 11:58 am

LIV.52 ESTE SOLUTIA IDEALA !

Liv.52 a fost folosit cu succes in medicina umana si veterinara de peste 50 de ani datorita efectelor excelente asupra metabolismului hepatic. Fiind o combinatie de plante naturale ofera siguranta administrarii pe o perioada lunga de timp fara a avea efecte adverse.

Pisici: 1 tableta de 2 ori pe zi sau 1-2 capacele de sirop de 2 ori pe zi.

Prezentare: Flacoane de 100 de tablete si de 100 ml. sirop, fiecare capacel al sticlutei de sirop contine 5 ml.

Observatie: Produsul prezent pe piata are un ambalaj comun pentru uzul uman si veterinar, dozele folosite in uzul veterinar fiind cele recomandate mai sus.

Disponibil in farmaciile umane si veterinare.

Alege cea mai buna solutie pentru pisica ta bolnava de :

- Insuficienta hepatica de diferite etiologii: toxice, parazitare, etc.
- Apetit scazut sau malabsorbtie.
- In administrari prelungite de antibiotice, sulfamide si antiparazitare.
- Eczeme si alergii acute sau cronice.
- Steatoza hepatica si Ascita.
- Postoperator la animalele in varsta sau bolnave.
- In tratamente antitumorale cu citostatice sau radioterapie.
- Intarzieri in cicatrizarea plagilor operatorii sau accidentale.
- Arsuri si degeraturi.

sursa: Revista ''Pisica''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Fri Dec 15, 2006 10:41 am

PNEUMONIA PROVOCATA DE CHLAMYDIA

Dr.Gabriela Georgescu - medic veterinar


Chlamydia este o boala infectioasa care afecteaza pisicile si, cel mai des, este asociata cu conjunctivita si rinita provocate de Chlamydia. Denumirea completa a agentului cauzal este Chlamydia psittaci.

Boala afecteaza animalele foarte tinere, cu sistemul imunitar inca neconsolidat, animalele batrane sau pe cele debilitate din alte cauze (alte boli, nehranite corespunzator, neglijate).
Semnele clinice ale acestei boli sunt febra, letargie, dispnee (respiratie greoaie), secretii oculare si nazale seroase sau mucopurulente, tuse uscata, inecacioasa.

Leziunea pulmonara acuta este bronhopneumonia interstitiala. Frecvent se complica cu traheita, care cauzeaza tusea.
Diagnosticul prezumtiv se poate pune pe baza examinarii generale a animalului, semnelor clinice si a gravitatii acestora, totusi, aceste semne clinice nefiind foarte diferite de cele intalnite in rinotraheita infectioasa a pisicii sau alte boli respiratorii ale pisicii. Diagnosticul de certitudine se pune dupa izolarea Chlamydiei din tesuturile afectate, si dupa efectuarea testelor serologice (ELISA).

Tratamentul : sunt eficiente cateva antibiotice, ca penicilina, eritromicina, tyosina, tetraciclina, dar cele de pe urma sunt de regula medicamentele de electie. Tratamentul trebuie inceput la un timp cat mai scurt dupa aparitia semnelor clinice.
Tratamentul cu antibiotice (care dureaza de regula 5-7 zile) este asociat cu un tratament de sustinere a organismului, precum si cu masuri igienice si dietetice adecvate (oferirea de hrana de calitate, evitarea contactului cu pisici bolnave, asigurarea tuturor conditiilor necesare insanatosirii).
Daca se aplica un tratament corect si complet, pisica se insanatoseste rapid si in totalitate.
Prevenirea este ingreunata de faptul ca aceasta boala nu beneficiaza de un vaccin.

Avand in vedere ca pneumonia provocata de Chlamydia este o zoonoza (se transmite la om), prevenirea si tratarea ei precoce si corespunzatoare sunt deosebit de importante.

La om, aceasta boala afecteaza in special copiii, cu manifestari de pneumonie agresive, uneori chiar dramatice. Un pericol foarte mare il reprezinta infectia cu aces agent (Chlamydia) la femeie, provocand avort sau sterilitate. Totusi, proprietarii pisicilor afectate de acesta boala se pot proteja prin evitarea pe cat posibil a contactului cu secretiile oculare si nazale ale pisicii (acestea poarta o bogata incarcatura de Chlamydii), spalarea mainilor cu apa si sapun dupa contactul cu pisica bolnava si restrictionarea contactului dintre pisica bolnava si copii.

In ceea ce priveste pisicile, se va evita contactul puilor nevaccinati, sau de varste foarte mici, cu alte pisici, in special cu cele care ies afara (ele pot mai degraba contacta boala decat cele tinute in casa) sau cu cele care prezinta semnele clinice prezentate anterior.

Cu cat prezentarea la medicul veterinar este mai rapida, cu atat tratamentul are sanse de reusita mai mari si recuperarea va fi mai scurta.

sursa : Revista ''Pisica''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Tue Dec 19, 2006 2:05 pm

CU PISICA LA DENTIST

Dr.Ioana Manea – medic veterinar


Tratarea bolilor dentare si a cavitatii bucale inseamna recunoasterea si tratarea unor probleme specifice: variatii ale dentitiei si dezvoltari anormale, eruptia deficitara, bolile periodontale, problemele de resorbtie ale ligamentului alveo-dentar, dinti fracturati, inflamarea mandibulei, stomatite.

Semnele clinice asociate durerii dentare sunt reprezentate de schimbari in obiceiurile alimentare, halitoza, salivare abundenta, hipersensibilitate a cavitatii bucale, umflarea fetei, hemoragii bucale, stranut, serozitati nazale, schimbari de comportament. Prin examinarea cavitatii bucale se descopera usor sursa disconfortului cauzat de toate aceste boli. Structurile anatomice, cum ar fi papila incisiva (o ’’umflatura’’ mica, localizata in spatele incisivilor pe bolta palatina) si o mica glanda salivara (localizata langa molarii mandibulari) nu trebuie confundate cu modificarile patologice care pot aparea.

In mod obisnuit, dintii deciduali (de lapte) la pisoi sunt in numar de 26 (2*(I3/I3, C1/C1, P3/P2), iar pisicile adulte au 30 de dinti permanenti : 2 (I3/I3, C1/C1, P3/P2, M1/M1). La pisica, toti incisivii si caninii au cate o radacina, al 2-lea premolar maxilar are o singura radacina, al 3-lea premolar are 2 radacini, iar molarii au 3 radacini. Anomaliile de numar care apar la pisici pot fi mostenite, dar de cele mai multe ori sunt rezultatul perturbarilor aparute in stadiile incipiente de formare a dintilor.

Absenta totala a dintilor sau lipsa unora sunt probleme care nu sunt foarte frecvente la pisici. Dintii supranumerari sunt mai frecventi si ’’ingramadirea’’, proasta aliniere care rezulta din acest fapt poate conduce la aparitia prematura a bolilor periodontale. Aparitia celui de-al patrulea premolar mandibular este cea mai frecventa situatie.

Retentia dintilor deciduali apare rar la pisici. Acestia precum si dintii supranumerari trebuie sa fie extrasi, pentru ca dintii permanenti sa poata creste in pozitia lor normala. Atunci cand dintii de lapte nu pica, dintii permanenti sunt impinsi lingual, cu exceptia caninilor maxilari, care sunt impinsi rostral. Dublarea dintilor este o afectiune care apare atunci cand mugurii dintilor nu reusesc sa se divida si apar dinti cu doua coroane, cu doua camere pulpare care se unesc si se continua cu o radacina, fapt demonstrat de radiografia dentara.

Anomaliile de muscatura la pisica sunt reprezentate de : prognatism, brevignatism, defecte de inclinare a caninilor maxilari.
Cauza primara a bolilor periodontale este placa bacteriana, care se acumuleaza pe suprafata dintilor. Gingivitele apar in urma inflamarii gingiilor, paradontozele sunt mai severe si este afectat si suportul osos.

Pisicile cu parodontoza, pe langa faptul ca au gingiile foarte inflamate pot prezenta retractie gingivala, expunerea radacinilor dentare, mobilitatea dintilor, eventual lipsa acestora. Prevenirea si tratarea acestor afectiuni se face prin profilaxie dentara regulata (control de specialitate la fiecare 6 – 12 luni). O profilaxie corespunzatoare se realizeaza sub anestezie generala si consta in detartraj supra si subgingival, chiuretaj subgingival, sectionarea radacinilor si polizarea dintilor (daca este necesar). Toate acestea se recomanda sa fie facute sub protectie de antibiotice. La pisici, dietele uscate, in special cele destinate reducerii tartrului, determina o ameliorare a sanatatii gingiilor, comparativ cu mancarea umeda sau semiumeda. In plus se poate utiliza si periajul dentar (cu pasta de dinti destinata pisicilor).

Dintii fracturati (rupti) rezulta in urma traumatismelor externe. Mai frecvent sunt afectati caninii. Ruperea caninilor determina expunerea pulpei dentare, in aceasta situatie se recomanda extragerea dintelui sau tratarea si plombarea acestuia.
Inainte de inceperea tratamentului, trebuie facuta o radiografie pentru a ne asigura ca apexul este intact.

Nereusirea tratarii dintilor rupti se poate complica cu abcese periapicale, fistule mucoase sau cutanate, rinita cronica si lacrimarea abundenta.
Stomatita limfocitara este asociata de obicei cu halitoza, ptialism, disfagie, inapetenta si scaderea in greutate. La examinarea cavitatii bucale se observa hiperemia, proliferarea, ulceratia mucoasei. Leziunile initiale sunt localizate in jurul dintilor, apoi se extind si la nivelul boltei palatine.

Etiologia este neclara, dar histologic aceasta afectiune se remarca prin prezenta in numar foarte mare a limfocitelor si plasmocitelor. Exista ipoteze ca aceasta afectiune s-ar datora unui raspuns imun atipic, iar bacteriile gram negative anaerobe care formeaza placa bacteriana sunt factori majori care contribuie la declansarea bolii.

Granulomul eozinofilic care se intalneste la pisici este de doua tipuri : keilita ulcerativa moderata pana la severa si o proliferare nodulara a tuturor structurilor cavitatii bucale. Etiologia este necunoascuta, iar diagnosticul se pune pe baza biopsiei.

In ultima perioada, tot mai multe companii producatoare de hrana superpremium pentru pisici au pus la dispozitia proprietarilor sortimente de hrana special destinate ingrijirii cavitatii bucale, dar periatul si vizita la medicul veterinar raman inca cele mai eficiente tehnici de a curata dintii pisicilor.

sursa : Revista ''Pisica''
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Thu Jan 04, 2007 9:28 am

UROLITIAZA CU STRUVITI

dr.Adrian Neagu, medic veterinar, doctorand in stiinte medicale


Cand suspicionam prezenta calculilor vezicali ?

Unele animale nu manifesta nici un semn clinic, calculii vezicali fiind descoperiti cu totul intamplator la examene ecografice, radiologice sau cu ocazia deschiderii cavitatii abdominale pentru alte scopuri. De cele mai multe ori insa, proprietarul animalului vede urinari cu sange, infectii urinare recidivante (de obicei cu acelasi germen) sau dificultati in urinare, toate fiind motive de ingrijorare. Din fericire, calculii care au in componenta struviti (fosfat amoniaco-magnezian) sunt radio-opaci, ceea ce inseamna ca ei se vad foarte bine la radiografii.

Uneori, pietrele sunt pur si simplu eliminate fara vreun semn clinic din partea animalului. Daca se intampla acest lucru si stapanul observa, e bine sa se apeleze la radiografii sau ecografii pentru a verifica daca nu cumva mai sunt si alti calculi inca neeliminati. Daca este posibil, se recomanda o analiza a urinei si a calculilor eliminati pentru a se depista natura lor.


Cand suspicionam struvitii ?

Calculii urinari sunt de obicei formati din cateva tipuri de minerale, cei mai frecventi fiind cei care contin struviti sau oxalati de calciu. Este esential sa aflam compozitia acestora pentru ca abordarea terapeutica este complet diferita, in functie de tipul lor. Analiza de laborator este cea care ne spune ce tip de minerale contin calculii, sau daca ei contin anumite combinatii de minerale. Analiza de laborator a urinei poate sa depisteze si unele infectii dar si microcalculii care nu se vad cu ochiul liber.

Calculii care contin struviti apar aproape in toate cazurile din cauza modificarilor din vezica urinara in timpul anumitor tipuri de infectii urinare: cel mai frecvent cu Stafilococi si ocazional cu Proteus. Daca gasim la urocultura si unul si celalalt germen atunci pacientul nostru e mult mai probabil sa formeze calculi din struviti decat din oxalati de calciu. De asemenea, struvitii, pentru a se forma, au nevoie de un pH alcalin, in timp ce oxalatii de calciu de unul acid. Aciditatea urinei (pH-ul) reprezinta numai o parte a analizei urinare; ea ne poate da detalii despre natura calculilor. In cazul struvitilor, pH-ul alcalin necesar formarii calculilor este determinat de infectiile bacteriene concurente.

Trebuie spus ca nu de putine ori in centrul calculului gasim o componenta minerala iar in rest alta (calculi micsti). Devine astfel cu atat mai importanta o analiza completa a acestora pentru ca de ea depinde conduita terapeutica si o eventuala prevenire a recurentei.


Cum se formeaza struvitii ?

Struviti este denumirea data unor cristale alcatuite din magneziu, amoniac si fosfor. Cristalele de struviti nu se gasesc in mod normal in urina, dar apar in mod constant si in cantitati mari atunci cand au loc infectii ale vezicii urinare cu Staphilococus sau Proteus. Cristalale se aduna si cresc precum un bulgare de zapada cand se rostogoleste, transformandu-se in calculi (pietre). Acest proces de formare a calculilor incepe si continua in prezenta ureei, o substanta prezenta in urina ca si produs de dezasimilatie al proteinelor.

Cand urina este infectata cu bacterii care utilizeaza urea, aceasta din urma este descompusa in amoniac. Amoniacul formeaza in apa ioni de amoniu (NH4+). Amoniacul este toxic pentru celulele care alcatuiesc peretele vezicii urinare, producand inflamatii la care participa si bacteriile prezente in vezica urinara. Proteinele eliberate in reactia inflamatorie formeaza impreuna cu cristalele de struviti o matrice care este de fapt baza de plecare a viitorului calcul. Reactia are loc numai in prezenta unui pH alcalin, iar prezenta amoniacului, care este o baza, face tocmai acest lucru.

Bacteriile capabile sa digere urea se numesc ureazo-pozitive, iar reprezenativi pentru aceasta grupa sunt Stafilococii.


Ce ar trebui facut ?

Calculii pot fi extrasi chirurgical, eliminati prin impingere cu ajutorul unei coloane de lichid sau dizolvati cu ajutorul dietelor speciale.Metoda chirurgicala este de departa cea mai buna si cea mai des folosita iar avantajul ei este ca intr-o singura zi sunt eliminati toti calculii. Desigur, exista si dezavantaje, cum ar fi riscul anesteziei, durerea post-operatorie, posibilitatea contaminarii cavitatii abdominale cu urina infectata sau aceea ca nu toti calculi sa nu poata fi extrasi. Mai poate exista desigur si riscul ca firele de sutura de la vezica urinara sa nu fie tolerate. Totusi, aceste riscuri sunt considerate minore, iar complicatiile survenite dupa deschiderea vezicii urinare sunt foarte rare.

Daca pietrele (calculii) prezente sunt destul de mici pentru a traversa uretra, vezica urinara poate fi presata in asa fel incat acestea sa fie eliminate. Aceasta tehnica necesita palparea vizicii, miscarea ei pentru ''agitarea'' urinei, asa fel incat calculii sa se ridice de pe fundul acesteia si sa poata fi antrenati pe uretra odata cu urina, atunci cand se face presiune pe vezica urinara. Aceasta tehnica merge daca avem de-aface cu calculi de dimensiuni mici, iar daca acestia sunt numerosi, trebuie facute mai multe incercari. De asemenea, ea mai este utilizata pentru a obtine mostre de urina si calculi de dimensiuni mici utili la analize pentru ca se descopera compozitia lor si poate fi instituit un tratament care i-ar putea dizolva pe cei ramasi.

Dizolvarea calculilor cu ajutorul dietelor este posibila in situatia struvitilor. Medicul veterinar trebuie sa stie ce si cum sa recomande in aceasta situatie.

Este nevoie si de un tratament cu antibiotice atata timp cat calculii se afla in vezica urinara, pentru ca bacteriile sunt incrustate pe suprafata lor si se desprind pe masura ce calculii se dizolva. Ca si durata, este nevoie de aproximativ 3 luni si jumatate pentru dizolvare, timp in care dieta respective este singura sursa de hrana. Dupa ce la examenul radiologic nu mai sunt calculi vizibili, dieta continua inca aproximativ o luna pentru a fi dizolvati si aceia care au dimensiuni mici. Radiografiile se fac lunar pentru a se urmari progresul iar dieta respectiva nu e recomandata mai mult de 6 luni, ca unica sursa de hrana. Lasand la o parte durata mare a tratamentului, un dezavantaj important este faptul ca uretra se poate obtura totusi atunci cand calculii din vezica devin mai mici si se angajeaza spre a fi expulzati. Aici este clar ca intervine hazardul, el jucand de altfel un rol destul de important in viata masculilor care au o uretra mai stramta.

Atunci cand folosim dieta respectiva trebuie avut in vedere ca ea contine cantitati mari de lipide si de sodiu, deci atentie la pancreatite, insuficiente renale si boli cardiace.


Reapar calculii ?

Dupa ce am scapat de calculi printr-o metoda sau alta atentia trebuie indreptata in directia prevenirii. Deseori ''pacientii'' sunt intr-un fel sau altul predispusi la infectii ale vezicii urinare, ceea ce inseamna probabilitate mare de a forma calculi in continuare. Ca exemplu, dureaza aproximativ 2 saptamani (uneori chiar mai putin pentru ca un calcul sa se formeze, daca exista o infectie cu germeni ureazo-pozitivi.

Dupa interventia chirurgicala, tratamentul cu antibiotice va continua pana cand infectia este jugulata (asta se confirma prin urocultura).

Prevenirea inseamna radiografii, ecografii si alimentatie speciala, iar medicul veterinar fixeaza in functie de individ toate amanuntele.
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Fri Jan 05, 2007 9:34 am

ALIMENTATIA SANATAOSA IN PERIOADA SARBATORILOR

dr.Liviu Harbuz, DVM Ph. D


Unul dintre riscurile alimentare majore cu care se confrunta ratia animalelor de companie in perioada Sarbatorilor e cresterea proportiei alimentelor de origine animala cu continut crescut de lipide, care au suferit diferite procese de preparare si conservare (afumare, condimentare etc.) sau a produselor obtinute in urma taierii (organe sau oase, tendoane etc). Acordarea unor mici “atentii” de sunca, slanina afumata, carnati, sorici etc. provoaca tulburari digestive datorate unor particularitati fiziologice, dar si unei neadaptari enzimatice la aceste produse. Cainele sau pisica pot suferi episoade acute de indigestie, colica bi-liara, enterita, manifestate prin voma cu aspect bilos (galben-verzui) in colicile bi-liare sau aspect spumos in cazul gastritelor, diaree, uneori si cu eliminare de sange, durere abdominala, deshidratare, meteorism si flatulenta. Se pot observa si reactii alergice la unele produse, iar ingerarea de alimente insuficient procesate poate duce la aparitia toxiinfectiilor alimentare sau transmiterea unor boli infectioase ori parazitare periculoase. La unii indivizi se pot produce afectiuni chirurgicale de tipul invaginatiei, iar ingerarea de fragmente osoase poate duce la leziuni gastro-intestinale.
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Fri Jan 05, 2007 9:40 am

EUTANASIA

dr.Ionut Lungu - medic veterinar specialist, doctorand in stiinte medicale


In randurile care urmeaza, vom incerca sa abordam un subiect extrem de delicat si controversat al practicii medicale veterinare: eutanasia, provocarea deliberata a mortii unui animal. Delicatetea si controversa sunt date si de faptul ca acest act medical trebuie privit si din punct de vedere moral, religios, sentimental, legal…

Pentru inceput, as dori sa clarific ce inseamna, din punct de vedere medical, eutanasia. O scurta definitie ar putea fi : inducerea pe cale medicala a mortii fara durere. In general, situatiile medicale in care este practicata eutanasia sunt: boli incurabile si care produc suferinte animalului, agresivitatea extrema a unor animale care poate pune in pericol viata altor animale si a omului. Trebuie avut insa in vedere ca, indiferent de situatia care impune apelarea la aceasta ultima, radicala si extrema solutie, eutanasia trebuie sa isi pastreze caracterul de act medical:
- animalul ce urmeaza a fi supus eutanasiei trebuie tratat cu blandete si in nici un caz brutalizat.
- eutanasia va fi executata numai de catre medicul veterinar, dupa ce acesta a ajuns la concluzia medicala ferma ca nu poate exista si o alta solutie.
- cu exceptia unor cazuri expres prevazute de lege, medicul poate doar sugera proprietarului animalului eutanasia, ca ultim act medical, dar nu are dreptul sa impuna impotriva vointei proprietarului efectuarea eutanasiei.
- din punct de vedere al medicului veterinar, cu exceptia unor cazuri expres prevazute de lege, el nu poate fi obligat sa faca acest lucru daca convingerile sale profesionale, morale, etice, religioase il impiedica.
- dupa instalarea mortii, se va proceda cu respect fata de cadavrul animalului, acesta ingropandu-se sau incinerandu-se.

Din punct de vedere moral, eutanasia este un act de vointa unilateral, ce apartine in exclusivitate omului. Spre deosebire de om, animalul nu-si poate exprima nici acordul si nici opozitia fata de eutanasie. Nu avem de unde sti daca un animal, chiar si grav bolnav, nu isi doreste totusi sa traiasca, in pofida suferinte. Daca oamenii, adeseori bolnavi incurabili, isi doresc atat de mult sa traiasca, chiar cu pretul unor suferinte inimaginabile, un animal de ce sa isi doreasca mai putin sau deloc ? Iata o prima dilema asupra careia va invit sa reflectati.
Un alt punct de vedere, cel religios, face ca eutanasia, sub orice forma a ei, sa fie considerata un pacat. Si inca unul din cele capitale ! Chiar in Decalog, una dintre porunci suna asa : ‘’Sa nu ucizi !’’ Dumnezeu nu a spus : ''Sa nu ucizi oameni !’’, deci aceasta porunca este valabila si in cazul animalelor. Si as mai adauga eu ca viata, sub orice forma de manifestare a ei, este data numai de catre Dumnezeu si deci numai El are dreptul sa o ia cand si cum crede de cuviinta, chiar si prin suferinta.

Din punct de vedere al eticii medicale, problema eutanasiei comporta, in opinia mea, doua mari aspecte. Primul, si cel mai important, ar fi ca menirea si rostul medicului pe lume este tocmai acela de a se lupta cu boala si moartea, incercand cu toata puterea si priceperea lui sa le invinga si sa prelungeasca viata. Deci, in nici un caz menirea medicului nu ar putea fi suprimarea vietii. Totusi, atunci cand noi, medicii veterinari, luam hotararea de a suprima o viata, trebuie sa facem acest lucru numai si numai dupa o matura chibzuinta, cantarind argumentele pro si contra si numai daca suntem absolut convinsi ca prin puterile noastre omenesti si ale stiintei medicale nu se mai poate face nimic pentru animalul bolnav.

Un ultim aspect ar fi cel legal. Aici problemele sunt mai clare si constau in urmatoarele : medicul veterinar executa eutanasia animalelor bolnave de rabie si a animelelor care au produs vatamari corporale grave oamenilor si altor animale. In cazul in care eutanasia se executa la cererea unei persoane, medicul trebuie sa se asigure ca acea persoana are dreptul si calitatea legale de a cere acest lucru (adica trebuie sa identifice cu siguranta proprietarul animalului si sa se asigure ca acesta este de acord cu eutanasia animalului).

Singurul lucru pe care indraznesc sa il adaug inainte de a incheia demersul meu este acela ca, repet, viata sub orice forma de manifestare a ei, trebuie respectata, ocrotita si aparata, indiferent daca acea manifestare a vietii se numeste om sau animale.
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

Postby Minica on Fri Jan 05, 2007 9:41 am

Minica wrote:ALIMENTATIA SANATAOSA IN PERIOADA SARBATORILOR

dr.Liviu Harbuz, DVM Ph. D


Unul dintre riscurile alimentare majore cu care se confrunta ratia animalelor de companie in perioada Sarbatorilor e cresterea proportiei alimentelor de origine animala cu continut crescut de lipide, care au suferit diferite procese de preparare si conservare (afumare, condimentare etc.) sau a produselor obtinute in urma taierii (organe sau oase, tendoane etc). Acordarea unor mici “atentii” de sunca, slanina afumata, carnati, sorici etc. provoaca tulburari digestive datorate unor particularitati fiziologice, dar si unei neadaptari enzimatice la aceste produse. Cainele sau pisica pot suferi episoade acute de indigestie, colica bi-liara, enterita, manifestate prin voma cu aspect bilos (galben-verzui) in colicile biliare sau aspect spumos in cazul gastritelor, diaree, uneori si cu eliminare de sange, durere abdominala, deshidratare, meteorism si flatulenta. Se pot observa si reactii alergice la unele produse, iar ingerarea de alimente insuficient procesate poate duce la aparitia toxiinfectiilor alimentare sau transmiterea unor boli infectioase ori parazitare periculoase. La unii indivizi se pot produce afectiuni chirurgicale de tipul invaginatiei, iar ingerarea de fragmente osoase poate duce la leziuni gastro-intestinale.
User avatar
Minica
antrenat
antrenat
 
Posts: 429
Joined: Fri Jul 01, 2005 12:47 pm

PreviousNext

Return to Probleme de sananate la pisici

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest