Zimbrul (Bison bonasus)

Zimbrul (Bison bonasus) este o specie de bizon care se gaseste in Europa. Din 1996, zimbrul a fost clasificat ca specie in pericol. Zimbrul este cel mai greu animal de pe uscat din Europa. Bison bonasus este mai inalt decat bizonul american, ajungand la o inaltime de 1,9 metri. Un exemplar tipic are o lungime de 2,9 metri si cantareste intre 300 si 900 de kilograme. Aceste animale au putini dusmani naturali. Exista foarte putine relatari ale unor atacuri din partea lupilor sau a ursilor. Zimbrii traiesc pana la 28 de ani, in captivitate. Mediul lor natural este padurea, unde pot ocupa teritorii de pana la 200 de kilometri patrati.

La un pas de extinctie

Zimbrii sunt o specie care a avut foarte mult de suferit de pe urma braconajului. Aceste animale au disparut, in vestul Europei, inca din secolul al XI-lea. Ultimele exemplare au rezistat in muntii Ardeni, din nord-estul Frantei, pana in anii 1300. In partea de est a Europei, in secolul al XVI-lea, regele Sigismund I al Poloniei a hotarat pedeapsa cu moartea a celor care vanau zimbri. Numarul zimbrilor in salbaticie, insa, a scazut permanent. Dupa Primul Razboi Mondial, in 1927, ultimul zimbru care traia in salbaticiie, a fost omorat in Muntii Caucaz, iar numarul exemplarelor aflate in captivitate era mai mic de 50.

Recuperarea speciei

Din a doua jumatate a secolului trecut, zimbrii au fost reintrodusi in salbaticie, mai ales in zone protejate din estul Europei. Cartea de Pedigree a Zimbrului European, din anul 1997, atesta faptul ca exista animale captive in 185 de locuri din intreaga Europa, dar in 36 dintre acestea (majoritatea gradini zoologice) exista un singur specimen sau zimbri de acelasi sex. Dintre aceste locuri, cele mai multe erau in Ucraina, unde traiau peste 650 de zimbri. In anul 2000, populatia de zimbri din salbaticie, numara 3600 de exemplare, insa acestia au o diversitate genetica limitata. Faptul ca toate exemplarele provin din cei 12 zimbri reintrodusi in natura, in 1951, ii face pe zimbrii actuali sa fie foarte vulnerabili in fata bolilor.

Infatisare

Zimbrul intalnit astazi, in diverse zone ale Europei, este un hibrid, intre zimbrul caucazian si cel de ses. O caracteristica, a masculilor de zimbru european, o reprezinta  diferenta mare intre partea din fata a corpului si crupa, destul de mica. Femelele sunt mai mici, iar, diferenta in proportionalitate, dintre partile corpului, este mai putin sesizabila decat la masculi. Zimbrul este acoperit cu un par gri-maro, iar in partea din fata parul este lung, formand asa numita barba. Atat masculii cat si femelele au o pereche de coarne pozitionate sus pe cap. In cazul femelelor, capetele coarnelor sunt aduse mai mult inspre interior decat la masculi. Puii, la nastere, au o greutate, intre 16 si 35 de kilograme, si sunt acoperiti cu un par de culoare rosiatica.

Comportament in salbaticie
 
Ciclul vietii anuale al zimbrilor poate fi impartit in doua perioade. In timpul iernii, zimbrii se aduna in jurul locurilor speciale de hrana, amenajate de catre ingrijitori. De obicei, grupurile de zimbri numara cateva zeci de exemplare. La sfarsitul iernii, grupurile se despart, formandu-se grupuri mai mici, care sunt mixte sau formate doar din masculi. Un grup mixt este format din femele, vitei si, ocazional, masculi adulti. Aceste grupuri sunt conduse, de regula, de o femela mai batrana, care are un pui. Grupurile de masculi se pot reduce pana la doua exemplare, intr-o proportie de 60%, insa, masculii traiesc singuri. Un zimbru poate consuma o mare diversitate de plante iar rumenul acestuia poate avea o capacitate de peste 100 de litri. Zimbrii pot fi intalniti in paduri de pin si molid, in paduri mixte de conifere si foioase, cat si in padurile mlastinoase de anin negru, in care se gaseste hrana din abundenta, formata din plantele care acopera solul.

Zimbrii in Romania

In zona tarii noastre, zimbrii au disparut in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, ultimul exemplar din salbaticie fiind omorat, in Transilvania, in 1790. Aproape 170 de ani mai tarziu, o pereche de zimbri a fost adusa, din Polonia, in padurea Slivut-Hateg, din judetul Hunedoara. In 1959, la un an dupa aducerea primilor doi zimbri in Romania, mai este adus un exemplar, iar, adaptandu-se cu succes la conditiile oferite, populatia de zimbri din Hunedoara ajunsese, in cativa ani, la 12 specimene. Mai multi zimbri care se nascusera in rezervatia din Tara Hategului, au fost transportati si in alte locuri din Romania. S-au format rezervatii asemanatoare cu cea din padurea Slivut-Hateg, ca Rezervatia Dragos-Voda, de la Vanatori Neamt, si Rezervatia Neagra, din localitatea Buscani (din judetul Dambovita). Astazi, populatia de zimbri din Tara Hategului numara doar sase exemplare, fata de 23, cate avea la un moment dat. Sunt cinci femele ale caror nume incep cu "Ro", de la Romania, si masculul, Romo. Desi multa lume crede ca zimbrul este acelasi animal cu bourul, de pe stema istorica a regiunii Moldovei (si de pe steagul Republicii Moldova), aceasta afirmatie este una falsa. Bourul este o specie de bovine, disparuta in secolul al XVII-lea.