Familia se mareste cu un nou membru mititel si neajutorat? Un prilej de minunata bucurie, care ii va reuni curand pe toti ai casei in jurul unui patut de copil. Chiar... pe toti?

"Parca aveati si un caine pe aici?!" - intreaba vecina, usor contrariata - cainele care alta data o intampina la usa nu se vede pe nicaieri. "Aaaaa - spune proaspata mamica - pai nu puteam sa pastram cainele... l-a dus sotul la tara... stiti, e periculos pentru copil, are microbi... daca il musca? Si, oricum, nu mai avea nimeni timp de el. La tara are curte, sta afara, o sa-i fie foarte bine."

Iti suna cunoscut? Ce scuza buna si-a gasit familia respectiva pentru a-si abandona cainele! Probabil ca si medicul a sfatuit-o sa faca asa, probabil si cateva prietene sfatoase care "au auzit ele" de tot felul de boli cu nume complicate pe care le transmite cainele copilului!

Este adevarat, cainele poarta cu el microbi - dar micutul nu are de ce sa se teama de ei, daca igiena din camera care ii este destinata este stricta si accesul cainelui acolo nu este permis! Iar cand va creste, micutul va invata, ca orice pui de om, sa se spele pe maini si sa nu lase cainele sa-l linga pe fata!

Este foarte adevarat - cainele ar putea deveni gelos pe micut, care ii face "concurenta" si beneficiaza de intreaga atentie a familiei! Dar daca cei din casa isi vor gasi cate putin timp si pentru caine si ii vor arata in continuare ca il iubesc, el se va obisnui cu prezenta noului "puiut din haita" si va deveni cel mai de incredere partener de joaca al acestuia!

Este la fel de adevarat ca un copil inseamna supraveghere continua si timp putin ramas pentru "altele". Cu toate astea, un caine nu e foarte pretentios - este suficient sa-i spui ceva dragut in drumul dintre patutul copilului si bucatarie, unde se incalzeste laptele. Ii este de ajuns sa-l mangai pe urechi inainte sa te speli - oricum - pe maini. Poti sa-l lasi sa asculte si el povestea pe care i-o citesti puiului de om si sa-l si privesti din cand in cand, sa stie ca citesti si pentru el.

Gandeste-te la bucuria pe care ai simtit-o atunci cand catelul tau - un ghemotoc de blana - a intrat in viata ta. Daca ai fi avut un copil atunci... ai fi dat copilul? Ai zis cumva ca nu e acelasi lucru? Asa este. Pentru caine despartirea de stapan este o tragedie pe care nu o intelege, dar pe care o traieste cu o intensitate coplesitoare. Tu si familia ta sunteti familia lui - centrul intregului mic univers in care traieste. Imagineaza-ti ca te-ar lua cineva, te-ar smulge, fara sa stii ce ti se intampla, dintre cei pe care ii iubesti si te-ar duce intr-un loc necunoscut, cu alte reguli, departe de ai tai si fara sa intrevezi vreo posibilitate de a-i revedea!

Este o realitate si faptul ca decizia corecta, aceea de a pastra catelul, este incarcata de responsabilitate; cu ajutorul unor reguli elementare insa, pe care oricum va trebui sa le respectati, copilul va creste sanatos iar cainele isi va pastra statutul de membru al familiei:

PRIMELE LUNI

• accesul cainelui in camera copilului este interzis - aceasta este destul de usor de facut - usa se tine inchisa (ceea ce oricum este recomandabil) si incercarile cainelui de a intra vor fi reprimate cu blandete; in timp cainele va invata ca pur si simplu nu are voie sa intre acolo.
• inainte de a intra in camera copilului toti membrii familiei se vor spala obligatoriu pe maini - acest lucru trebuie oricum facut, cu sau fara caine; in acest fel se elimina orice posibilitate de transmitere a microbilor luati de pe blana sau din saliva cainelui;

DUPA 1 AN

• copilul si cainele nu vor ramane sub nici o forma nesupravegheati in aceeasi incapere - aceasta masura este absolut necesara deoarece unul dintre cei doi poate avea de suferit - fie ca micutul, dornic sa descopere lumea, ii poate face un rau involuntar cainelui, fie ca patrupedul il poate musca; oricum supravegheati copilul - va va fi tuturor la indemana sa supravegheati si cainele!
• copilul va fi spalat pe manute de fiecare data cand atinge cainele - este o masura care trebuie aplicata si atunci cand copilul pune manutele pe jos!
• copilul nu va fi lasat sa traga cainele de urechi sau de coada - chiar daca dupa atata timp cainele a priceput ca puiul de om este un membru foarte important al familiei, nu se stie cand poate reactiona la o "actiune mai dureroasa" a copilului;
• copilul va fi invatat ca intre jucarii si caine este o mare diferenta: viata! - pana la 4 ani copiii percep cainele ca pe ceva moale, caldut, familiar, care se misca;
• daca are un temperament dominant cainele nu va fi lasat sa asiste la masa copilului - deoarece va avea impresia ca ii sunt incalcate drepturile, copilul fiindu-i net inferior ca forta fizica.

CONFORM STUDIILOR DE SPECIALITATE:

• Un copil care creste cu un animal in casa isi dezvolta un sistem imunitar mai puternic, este mai rezistent la agenti patogeni, este mai putin predispus la alergii, se imbolnaveste mai greu si este in general mai sanatos decat ceilalti copii.
• Un copil care creste cu un animal in casa invata sa isi asume responsabilitati, este mai putin egoist si se adapteaza mai bine social decat alti copii. In plus, el nu va avea manifestari violente nici fata de animale, nici fata de oameni - isi va dezvolta o personalitate echilibrata si isi va ascuti simtul de observatie.