Varsta optima pentru castrarea/sterilizarea unui pisoi

Peste vreo luna voi avea o pisica sau un motan si as dori sa stiu la ce varsta pot fi sterilizate acestea.

__________________

Varsta optima a sterilizarii/castrarii este un subiect controversat in lumea medicilor veterinari si a crescatorilor cu experienta. Exista mai multe opinii diferite asupra acestui subiect, fiecare argumentata, dupa cum urmeaza:

Adeptii acestei recomandari motiveaza ca, pana la atingerea maturitatii, organismul animalului nu este complet dezvoltat; hormonii sexuali au si ei un rol important in dezvoltarea organismului astfel incat, daca sterilizarea se face prea devreme, animalul risca sa nu se dezvolte complet si sa nu isi atinga maximul de potential din acest punct de vedere. De asemenea, unele surse asociaza castrarea timpurie la motan cu o frecventa crescuta a cazurilor de litiaza care necesita ulterior interventie chirurgicala deoarece, in lipsa hormonilor care sustin dezvoltarea normala a organismului, inclusiv uretra, si asa problematica la masculi, se dezvolta insuficient, astfel incat eventualul nisip acumulat in vezica urinara nu se poate elimina pe aceasta cale, in timp microcalculii crescand si devenind urgente veterinare.

Cei care sunt impotriva, argumenteaza ca pisicile, odata ce au trecut printr-un ciclu de calduri (sau mai multe) iar motanii, odata ce au inceput sa aiba manifestari teritoriale (agresivitate teritoriala, marcarea teritoriului cu urina), raman cu obiceiuri nedorite chiar si dupa sterilizare/castrare, chiar daca intr-o mai mica masura decat animalele nesterilizate/necastrate. De asemenea, exista opinia conform careia un motan care a avut posibilitatea sa treaca prin perioade de excitatie sexuala este mai predispus sa dezvolte afectiuni urinare dupa castrare.

Sterilizarea/castrarea se face inainte de primul ciclu de calduri la femele si inainte ca masculul sa inceapa sa se manifeste sexual (marcarea teritoriului, mieunat dupa femele etc), ceea ce indica varsta optima pentru aceasta operatie ca fiind 7-10 luni.

Adeptii acestei recomandari motiveaza alegerea acestui interval de varsta ca fiind optim deoarece se presupune ca, pana la aceasta varsta, animalele sunt maturizate si dezvoltate suficient pentru ca eliminarea gonadelor sa nu mai puna problemele ridicate de adeptii primei teorii.

Cei care sunt impotriva acestui interval de varsta pentru sterilizare considera fie ca animalele nu sunt suficient de mature (adeptii primei teorii), fie ca exista riscul ca primul ciclu de calduri la femele si primele manifestari sexuale la masculi sa apara inainte de momentul ales pentru sterilizare/castrare, ceea ce poate duce la problemele de comportament nedorit mentinut si dupa operatie sau la aparitia afectiunilor urinare.

Sterilizarea/castrarea se poate face chiar si de la varsta de 4-5 luni, in situatii speciale chiar si mai devreme.

Adeptii acestei opinii motiveaza ca nu sunt documentate riscuri asociate cu sterilizarea/castrarea la varste fragede si ca animalele sterilizate/castrate astfel nu au prezentat afectiuni asociate.

Cei care sunt impotriva operatiei efectuate la pisoi atat de mici motiveaza pericolul anesteziei in cazul puilor, al caror organism insuficient dezvoltat poate sa nu reziste, riscul fiind mai mare decat efectuarea operatiei la animale adulte. De asemenea, ei considera ca puii sterilizati/castrati atat de devreme nu au sansa sa se dezvolte perfect, in lipsa hormonilor produsi de glandele sexuale.

In concluzie, American Humane Association, American Veterinary Medical Association, American Animal Hospital Association, Winn Feline Foundation, CFA, recomanda sterilizarea/castrarea cat mai devreme, in vreme ce medicii veterinari prefera sa evalueze fiecare animal in parte si sa hotarasca personalizat momentul propice pentru sterilizare/castrare, preferand sa efectueze operatia dupa ce organismul animalului este bine dezvoltat si matur. Un proprietar responsabil trebuie asadar sa tina cont si de opinia medicului veterinar la care isi duce pisoiul, pentru ca acesta decide momentul propice sterilizarii si in functie de starea de sanatate a pisoiului, de gradul de dezvoltare, de robustete si de o serie de alti factori pe care numai un medic ii poate evalua corect.