Urolitiaza (acumularea de calculi – denumit popular “pietre” in vezica urinara) este o afectiune felina dintre cele mai frecvente, a carei consecinta si unic tratament este in majoritatea cazurilor interventia chirurgicala.  

Exista mai multe cauze care duc la formarea calculilor:

Minerale in exces

In cazul in care urina este saturata cu un exces de saruri minerale (magneziu, fosfor, calciu), exista un risc crescut de formare de calculi, care in principiu sunt alcatuit dintr-o structura proteica acoperita de depuneri de minerale cristalizate.

Pentru a evita formarea calculilor de origine minerala, se recomanda administrarea unei alimentatii echilibrate, fara alimente care contin saruri minerale in exces.

PH-ul urinei

PH-ul este un indicator de aciditate si valoarea sa se obtine prin masurarea concentratiei de ioni de hidrogen; valoarea neutra este 7; orice valoare aflata sub aceasta limita indica aciditate iar orice valoare situata peste aceasta limita indica alcalinitate. Calculii se formeaza cand in vezica urinara au loc reactii chimice intre acid / baza si diverse substante, riscul crescand pe masura ce valoarea PH-ului urinei se indeparteaza de valoarea neutra.

In mod normal, urina pisicii este acida; datorita acestui fapt demonstrat statistic, pentru a reduce riscurile formarii de calculi, se recomanda introducerea alimentatiei cu “PH-control”. In cazuri rare urina pisicii poate fi alcalina; in aceasta situatie, administrarea alimentelor cu “PH-control” care se gasesc in comert poate complica situatia, accentuand riscul formarii de calculi in loc sa-l diminueze.

Bacterii

Urina pisicii sanatoase este sterila; anumite infectii de natura bacteriana pot favoriza aparitia calculilor. Orice infectie bacteriana a tractului urinar se diagnosticheaza in urma analizelor de laborator ale urinei si se trateaza cu antibiotice, recomandate de catre medicul veterinar in functie de bacteriile prezente in urina (cele mai frecvente fiind Escherichia coli, Staphilococus spp. si Proteus) si concentratia lor.

Afectiuni ale ficatului

Amoniacul este o substanta care se formeaza in organismele vii prin activitatea bacteriana normala din intestin si atunci cand musculatura utilizeaza proteina ca sursa de energie. In mod normal, amoniacul ajunge prin sange direct in ficat, unde este metabolizat si transformat in uree, care se excreta prin rinichi. In cazul in care circuitul natural al amoniacului prin ficat este tulburat si practic amoniacul nu se mai metabolizeaza corect, acesta ajunge in urina nedescompus, creind un mediu propice pentru dezvoltarea calculilor.

Substante medicamentoase
 

Unele medicamente cresc nivelul concentratiei de calciu in urina sau influenteaza nivelul PH-ului acesteia, astfel crescand riscul formarii de calculi, cum am aratat mai sus.  Printre medicamentele care favorizeaza aparitia calculilor sunt: cortizonul si derivati ai acestuia, acidul ascorbic (vitamina C), sulfamide, tetracicline.

Alte cauze importante

Frecvent insa, cea mai importanta cauza a urolitiazei la pisici este cantitatea insuficienta de apa consumata (pisica trebuie sa aiba permanent la dispozitie apa proaspata) si sunt mai predispuse pisicile care primesc exclusiv hrana uscata.

De asemenea, “ladita” trebuie sa fie permanent curata – pisica va evita sa urineze intr-o ladita murdara si “se va tine” cat mai mult timp. O situatie asemanatoare, de continenta fortata, se poate intalni si la pisicile care au acces restrans la incaperea unde se afla ladita (in baie, de exemplu, daca se tine in general usa inchisa).

Explicatia este urmatoarea: fie din cauza ca rinichii nu au ce sa proceseze, din cauza apei insuficiente consumate, fie ca pisica “se tine” si nu urineaza decat cand este absolut imperativ, datorita igienei precare a laditei, daca golirea vezicii nu se face suficient de frecvent, eventualele bacterii si substantele chimice responsabile de formarea calculilor stagneaza la nivelul acesteia, crescand riscul urolitiazei.