Aparitia bolii se datoreaza unui protozoar din familia Sarcocystidae, subfamilia Toxoplasminae – Toxoplasma gondii – si afecteaza animalele, pasarile, precum si omul.
Gazda definitiva a acestui parazit este pisica (atat cea domestica, cat si cea salbatica), care elimina elementele infestante, dar gazde intermediare pot fi peste 300 de specii de animale, in corpul carora se produc diverse faze ale ciclului biologic al parazitului (procese ce au loc in toate tesuturile, organele si secretiile organismului parazitat).
Ciclul biologic al parazitului prezinta 3 faze, care se desfasoara in interiorul gazdei definitive, in mediul exterior, si in gazda intermediara; ciclul complet se desfasoara doar la pisica (atat ca gazda intermediara, cat si definitiva).
Pisica se poate contamina cu oricare dintre formele parazitului la un moment dat, care, odata patrunse in organism, incep sa-si desfasoare fazele ciclului biologic – proces initiat la nivelul celulelor epiteliale intestinale si finalizat cu eliminarea oochisturilor infectante prin fecale, in mediul exterior. Eliminarea incepe dupa o saptamana, chiar doua, de la contaminare, si poate dura 3 saptamani (numarul elementelor infestante eliminate se apreciaza a fi de peste 10 milioane zilnic).
Daca aceste elemente eliminate in mediu vor fi ingerate de alte animale (gazde intermediare) acestea se vor imprastia rapid in noua gazda, si vor elibera la randul lor elemente invazive pentru o serie de tesuturi si celule (neuroni, celulele retinei si coroidei, celulele sistemului reticuloendotelial, etc). Raspunsul imunologic al organismului va consta in distrugerea si inchistarea toxoplasmelor circulante si formarea unor chisturi tisulare.
Forma latenta sub care se gaseste parazitul in corpul gazdei, chisturile toxoplasmice – sunt localizate in creier, in cord, in muschii scheletici, muschii netezi sau in ochi.
Ciclul biologic al parazitului se incheie odata cu ingerarea chisturilor toxoplasmice de catre gazda definitiva.
Sursa de contaminare este reprezentata de animale cu infectie latenta, sau cele infectate (care elimina oochisturi in mediu – rezistenta acestora este deosebita: 7 zile in fecale uscate, la o umiditate ridicata; un an la temperatura camerei; pe sol umed, in mediul exterior, 170 de zile).
In alimente, precum carnea proaspata, la +2oC, oochisturile pot rezista 13 zile, dar daca se taie carnea in bucati mici si se incalzeste la +60oC, timp de 10 minute, sunt distruse. La fel, temperatura scazuta (-20oC, timp de 3 zile) are actiune distructiva asupra oochisturilor.
Contaminarea se produce prin ingerarea oochisturilor din hrana si apa, pe cale bucala; pe cale genitala (la unele specii, prin contaminarea materialului seminal) sau transplacentara (la om, caine, pisica). Alte cai de contaminare (cea galactogena sau transcutanata) sunt destul de rar intalnite.
Numarul speciilor receptive este destul de mare, datorita specificitatii largi a parazitului pentru gazda intermediara sau tesuturile afectate.
Animalele afectate sunt de obicei cele tinere, sau cele care prezinta o rezistenta imunitara scazuta.
Dupa o perioada de incubatie (de la 4 la 40 de zile) apar primele manifestari clinice, boala prezentandu-se atat intr-o forma acuta, cat si cronica.
In forma acuta a bolii se inregistreaza sindroame nervoase, cardiopulmonare, digestive sau oftalmice, iar la femele – avorturi, metrite, infecunditate.
Manifestarile formei cronice sunt destul de sterse, boala avand o evolutie lenta.
La caine, boala debuteaza cu febra ridicata (pana la +41oC), voma, inapetenta, diaree albicioasa, respiratie neregulata, paralizii, pareze (mai ales mandibula) – confundandu-se uneori cu jigodia. La acestea se pot adauga si conjunctivite, pana la orbire, icter, crampe musculare, iar la femele, avorturi. La animalele tinere, sub 2 ani, boala nu are un prognostic favorabil, in multe cazuri survenind moartea animalului.
La pisica – in cazul unei localizari extraintestinale a parazitului – boala debuteaza cu encefalite, edeme ale capului si tulburari nervoase, sau oculare (opacifierea partiala a corneei), fara manifestari febrile.
Anatomopatologic se constata modificari semnificative ale organelor, in functie de forma evolutiva a bolii.
Astfel, in forma acuta, se inregistreaza pneumonie fibrinoasa, focare necrotice si granuloame in ficat, encefal, limfonoduli, ulcere gastrointestinale, nefrita, ascita, anemie, icter, ulcere gingivale, pe buze sau marginile limbii (mai ales la caine), echimoze cutanate si musculare, hepatita, splenomegalie, pericardita sau miocardita, etc.
In forma cronica leziunile se necrozeaza sau se calcifica, fiind localizate in ficat, splina, pulmon, miocard, creier – si insotite de hidrocefalie, nefroza cronica, angiocolita sau ciroza.
Stabilirea diagnosticului la animalele vii se face pe baza corelarii datelor anchetei epidemiologice cu cele clinice, precum si cu rezultatele unor teste suplimentare (investigatii coproscopice – mai ales la pisica, pentru depistarea toxoplasmozei intestinale, teste serologice, examen histologic – cu material recoltat din lichidul cefalorahidian, punctie biopsica a splinei, ficatului sau limfonodulilor, ulcere bucale, lichid peritoneal, etc).
La cadavre se efectueaza examenul anatomo-patologic (din leziunile cerebrale, pulmoni sau ficat), histologic (pentru depistarea chisturilor) sau bioprobe.
Tratarea toxoplasmozei se realizeaza cu ajutorul unor medicamente precum: Daraprim (pirimetamina) – 2-3 mg/kg, 2 zile, apoi 1,1 mg/kg 14 zile - ascociat cu Sulfatiazina (in medicina veterinara, la caine).
La om se foloseste Pirimetamina, ascociata cu o sulfonamida, Clindamicina, Spiramicina sau unele antibiotice macrolide (medicatia este insotita de imunoterapie – interferon-gamma si interleukina 12).
Cateva dintre masurile profilactice recomandate ar fi: limitarea accesului pisicilor in unele unitati agro-zootehnice, abatoare, zone de prelucrare a carnii; supravegherea hranei carnivorelor, eventual supunerea ei la un tratament termic inainte de administrare, mentinerea unei igiene corespunzatoare in adaposturile animalelor, mentinerea unei igiene individuale care sa previna contaminarea omului, mediatizarea unor informatii in scopul educarii sanitare a publicului, obligativitatea declararii cazurilor de toxoplasmoza, atat umana, cat si veterinara, etc.
Gabriela BAGRINOVSCHI
Expert Editor
Animalutze.COM
Facultatea de Medicina Veterinara Bucuresti
_____________________________
Bibligrafie:
* Conf. Dr. Ioan Liviu Mitrea - “Boli parazitare la animale”, Editura Ceres, Bucuresti, 2002;
** Prof. Univ. Dr. Maria Crivineanu – Farmacologie veterinara – Note de curs
trimite prin YM
Pisicute mici, superbe ptr adoptie
