Socializarea este reprezentata de intregul proces prin care puii de caine cunosc lumea din jurul lor si invata sa interactioneaze cu persoanele si animalele din jur.

Intregul proces de socializare este foarte important, ca orice alt animal cainele este supus unuor stimul ( sunete, mirosuri, evenimente, actiuni etc.) noi si necunoscuti pana atunci, daca procesul nu se realizeaza in conditii de siguranta si incredere pentru el unul sau mai multi stimuli ii pot cauza frica si anxietate. Obisnuinta este procesul prin care cainele se va obisnui cu fiecare stimul in parte si va reactiona intr-un mod firesc si netraumatizant la acel stimul.

Pentru a evita starile de frica si anxietate este obligatoriu ca orice caine sa fie supus mai multor stimuli incepand de la o varsta cat mai frageda, astfel se va obisnui cu ei si nu ii va mai percepe ca si stimuli amenintatori.

Experientele pe care le traiesc in primele 2 – 4 luni de viata isi pun amprenta foarte puternic asupra comportamentului cainelui ca adult. Cainii care nu se socializeaza suficient in aceasta perioada pot dezvolta stari patologice de frica si anxietate, aceste stari sunt ireversibile in aceste cazuri.

Genele rasei si ale parintilor joaca si ele un rol important in modul in care se dezvolta cainele, ele traseaza linii generale in ceea ce priveste comportamentul sau. Daca cainele se trage dintr-o rasa cunoscuta ca avand probleme de socializare sau din parinti care nu au fost crescuti in conditii propice este nevoie de o atentie mai pronuntata asupra educatiei si socializarii puiului pentru ca acesta sa nu dezvolte stari de frica, agresivitate sau panica fata de lumea inconjuratoare.

Chiar daca puiul este vioi si sociabil asta nu inseamna ca acelasi comportament il va avea si cand va fi adult, pe parcursul maturizarii comportamentul sau se poate schimba. Un caine care este crescut fara a intra in contact cu alti oameni decat membri familiei in care creste, cu alte animale sau alte locrui decat spatiul casei, in momentul in care nu va mai fi langa persoanele cunoscute sau in locurile cunoscute de el foarte bine isi va schimba comportamentul putand deveni timid sau la fel de bine poate deveni agresiv.

Socializarea cainelui inseamna in acelasi timp introducerea lui in locuri noi, alaturi de oameni si de animale necunoscute cat si starea prin care el devine constient de locul lui si de identitatea lui, aceste stari sunt specifice si animalelor nu numai oamenilor. Prima perioada de socializare incepe aproximativ la trei saptamani de la nastere si se termina in jurul varstei de trei luni. Pana in jurul varstei de trei luni puii au tendinta de a fi timizi si fricosi in preajma persoanelor si animalelor necunsocute, aceeasi stare apare si mai tarziu, in cursul vietii daca in aceasta perioada interactiunea sociala nu se dezvolta.

O alta perioada importanta este cea cuprinsa intre 6 si 8 luni. De obicei dupa varsta de 3 – 4 luni puii sunt dati spre adoptie, dupa introducerea in noul camin interactiunea cu alti caini si alti oameni trebuie sa continue, in aceasta perioada cainele trebuie sa aiba “sesiuni de joaca” cat mai lungi cu alti caini. In aceasta perioada cainele incepe sa dezvolte preferinte in ceea ce priveste oamenii si animalele cu care interactioneaza precum si in ceea ce priveste locurile preferate din casa.

Inaintea varstei de 12 luni cainii dezvolta comportamente anormale cand intalnesc stimuli cu care nu sunt obisnuiti. De exemplu daca intr-o casa unde se afla un pui de caine nu exista nici un copil, cainele s-ar putea sa se sperie cand va auzi un copil mic plangand; de aceea stapanii ar trebui sa observe care sunt stimulii lipsa din casa si sa incerce sa obisnuiasca pe cat posibil cainele si cu astfel de stimuli.

O solutie usoara de a supune cainele la interactiunea cu noi stimuli fara ca acesta sa se sperie este metoda recompensei, de fiecare data cant interactioneaza cu un stimul nou, mai intai incercati sa-l linistiti apoi oferiti-i o recompensa, recompensa care poate fi oferita si de o alta persoana necunoscuta, astfel va prinde incredere in ea, daca de exemplu acea persoana a produs un stimul nou pentru pui ( zgomot de exemplu) si apoi i-a oferit o recompensa cainele va percepe persoana si celalalt stimul ca fiind netraumatizante.

Se stie ca un pui care nu a fost vaccinat nu se scoate afara din casa, astfel stimulii externi sunt redusi, nu-l izolati insa in aceasta perioada, incercati sa ii produceti cat mai multe momente in care sa interactioneze cu stimuli necunoscuti.

Andreea P.
Senior Editor
Animalutze.COM