Este una din cele mai cunoscute rase, avand ca stramos Dogul tibetan; omul de stiinta Keller sustine ca acest dog s-a raspandit in Nepal si India, apoi in China; mai tarziu a trecut in Orientul Apropiat. S-au gasit in Assiria diferite basoreliefuri, vechi de peste 2500 de ani, pe care sunt infatisati caini cu par scurt, car au o asemanare perfecta cu Sain Bernardul de astazi. Este cunoscut in Egipt din epoca faraonilor. Razboaiele si relatiile comerciale din timpul lui Alexandru cel Mare au adus acest caine, peste Grecia si Italia, in Europa centrala. In Elvetia a fost adus de colonistii romani, care-l foloseau la paza proprietatilor lor. Prin incrucisari cu cainii din Muntii Alpi s-a obtinut un exemplar deosebit, Saint-Bernardul de astazi. La inceput, s-a stabilit in cantoanele Waadt si Wallis, unde cainii au trait, mai mult sau mai putin izolati, in tot cursul Evului Mediu, prezenta lor fiind dovedita de picturile si sculpturile care au ramas din acele timpuri. De-abia in anii 1650 – 1670 a fost luat de calugarii de la spitalul din muntele Saint Bernard – de unde i se trage si numele, dresat si utilizat la salvarea oamenilor de sub avalanse. Aici s-a dezvoltat sub grija si ocrotirea acestor calogari si s-a raspandit apoi in toata Elvetia, in Austria, Italia, Franta, Anglia, Canada, S.U.A. Etc. Un caine din aceasta rasa, pe numele sau Barry, a salvat, in decursul a 12 ani de viata, patruzeci de vieti omenesti. In semn de omagiu, dupa moarte, Barry a fost impaiat si astazi poate fi vazut in Muzeul de Stiinte Naturale si Istorice din Berna. Saint Bernardul sau Bernardinerul a fost numit si “Cainele de Barry”, cuvantl bari, in dialectul local insemnand urs.

Saint Bernardul este un caine de munte, de talie mare, puternic, musculos si viguros, cu capul mare, impozant, cu pliuri ca-i brazdeaza fata, cu privirea deosebit de inteligenta, uneori serioasa, alteori trista, dar niciodata rautacioasa. Urechile sunt fixate sus si indoite se lipesc de obraz formand un triunghi usor rotunjit si alungit. Totul exprima vigoare si noblete. Spatele este drept si foarte lat, pieptul puternic, bine rotunjit, umerii inclinati si lati, membrele foarte solide. Coada, lata si puternica la baza este lunga si atarna dreapta sau cu varful cozii putin indoit.

Aceasta rasa se prezinta in doua varietati care au aceleasi caractere morfologice, deosebindu-se numai prin aspectul si lungimea parului: una cu par lung, mai putin des, neted, putin ondulat, inspre sale si crupe ceva mai ondulat, si alta cu par scurt, aspru, des si bine lipit de corp, la baza cozii oarul fiind mai des si mai lung.

Cu o alura nobila, Saint Bernardul are un temperament bland si un caracter vesel. Dotat cu simt olfactiv deosebit, este curajos, devotat si afectuos cu stapanul si, mai ales, cu copiii.

Folosit la inceput ca paznic al locuintelor, mai tarziu, datorita puterii, simtului sau remarcabil de orientare si calitatilor olfactive, a fost dresat si utilizat la salvarea oamenilor prinsi sub avalanse sau rataciti in munte, pe care ii gaseste, le semnaleaza prezenta sau ii conduce pe rataciti spre locuri sigure. Este de asemenea un foarte bun cane insotitor.

Inaltime

Mascul – 70 cm

Femele – 65 cm

Greutate

Mascul/Femela – 55 – 80 kg

Culoarea parului:

Rosu cu alb, alb-rosu; toate nuantele de rosu in pete; rosu, galben, brun; pete albe pe bot, piept, labe, abdomen si ultima treime a cozii; o pata alba pe frunte si pe bot – acestea sunt caracteristicile rase.

Andreea P.
Senior Editor
Animalutze.COM