Rase de caini - ogarii - Barzoi

Standard F.C.I. nr. 193


Tara de origine : RusiaTalia :

• femele 68 – 78 cm
• masculi 75 – 85 cm

Daca in Vestul Europei, “Barzoi” desemneaza rasa propriu-zisa, in Rusia acelasi cuvânt este numele generic pentru toti Ogarii (numele rasei fiind “Rsuskaia Psovaya Borzaia”).

Nascut pentru vânatoarea de lupi, Barzoiul are o rezistenta si o forta incredibile, si este deosebit de curajos. Dar ramâne un Ogar deosebit de elegant, cu o miscare aeriana.

Intr-un text publicat in 1890 la Moscova de catre M. Gubinin citim ca in secolele XVII si XVIII existau câteva tipuri de Barzoi in Rusia. Ceea ce ii diferentia era roba: unii aveau roba mai bogata, erau ceva mai mari si se gaseau in partea de Nord a Rusiei, iar altii aveau roba mai putin bogata si se gaseau in partea de Sud a Rusiei. Mai exista si o varietate cu blana ondulata si nu foarte lunga, numita Kurland, varietate folosita la vanatoarea de iepuri si de mistret. Se pare ca acest caine mare si puternic a contribuit mai mult decât oricare alta rasa existenta la ora respectiva in Rusia la formarea Barzoi-ului modern (care apare in sec. XIX).



La vremea respectiva, Barzoi-ul era crescut in canise mari si erau selectionate exemplarele cele mai robuste si mai puternice. Metodele de selectie si de dresaj pentru vânatoare erau pastrate in mare secret de fiecare crescator. Dupa 1860, odata cu renuntarea treptata la sistemul feudal, dispare incet incet si ritualul de vanatoare, ceea ce duce la scaderea numarului de crescatori si, implicit, a exemplarelor de Barzoi. In 1873, pentru a impiedica disparitia acestei rase, se infiinteaza la Moscova o “Societate de propagare a rasei adevarate de Barzoi si de sustinere a crescatorilor”. La data respectiva existau sapte crescatori de Barzoi in toata Rusia, lucru neschimbat pana in 1917, când Revolutia a pus capat superbei lor productii.

Rasa este salvata de la disparitie de catre englezi. In 1870, Tarul a oferit un cuplu de Barzoi viitorului Rege Eduard VII (Molodetz si Owaldzka), acesta a inceput sa ii prezinte in cadrul unor expozitii canine. In 1890, Ducesa de Newcastle pune bazele unei crescatorii de Barzoi sub afixul “Notts”. In acest fel, patrimoniul genetic al rasei a fost salvat.

Rawdon Lee descrie Barzoiul in detaliu in cartea sa « Modern Dogs » (1893), insistand asupra frumusetii capului, asupra calitatii robei, asupra culorii ochilor (intotdeauna asortata cu culoarea robei) si asupra calitatilor cele mai importante la aceasta rasa : marimea (trebuie sa fie mai mare decat un deerhound, spune el), musculatura, profunzimea toracelui, si, foarte important, forta maxilarului (dotat cu dinti mari si puternici).

Ogari cu caracter minunat, foarte apropiati de stapan (de multe ori de un singur membru al familiei, pe care il aleg ei), linistiti, echilibrati, rabdatori cu copiii si foarte atenti in compania lor, pot fi cateodata incapatanati, se supara daca sunt certati pe nedrept dau de inteles ca se simt nedreptatiti. Pot convietui cu pisici, cu conditia sa fie invatati de mici sau sa primeasca educatia adecvata (rabdare si consecventa), daca sunt adoptati la o varsta mai inaintata.