Zgarda de forta, denumita "popular" si "zgarda cu dinti" sau "zgarda cu tepi", este utilizata in special pentru cainii de talie mare, ca o metoda suplimentara de a-i impiedica sa "traga" in lesa si pentru a-i forta sa mearga la picior, "compensand" sau "suplimentand" un dresaj corect in acest scop. De asemenea, multi proprietari de caini de talie mare, in special femei, simt ca nu au suficienta forta fizica pentru a tine cainele in cazul in care acesta intentioneaza sa se manifeste agresiv fata de alt caine sau fata de oameni si atunci utilizeaza zgarda de forta pentru a "tempera" cainele in astfel de situatii si pentru a-l tine mai bine.

Zgarda de forta functioneaza in doua moduri:

• prin producerea de durere - dintii zgarzii, desi nu suficient de ascutiti incat sa penetreze pielea, exercita totusi o presiune suficient de dureroasa asupra gatului cainelui iar acesta reactioneaza la durerea perceputa incercand sa ii reduca intensitatea sau sa o elimine; de aceea, un caine caruia i se pune prima data o zgarda de forta isi reprima initial foarte rapid actiunea care a generat durerea - astfel, un caine care trage in lesa va merge mai incet sau va inceta sa traga, cel putin pana se obisnuieste cu durerea provocata de zgarda.
• prin sufocare - zgarda este conceputa in asa fel incat sa se stranga in jurul gatului cainelui, sufocand-ul; in general, cainele, pentru a evita senzatia neplacuta de sufocare, va reactiona prin a nu mai trage in lesa. In acelasi timp, se va obisnui si cu acest lucru si de foarte multe ori vedem caini aproape spanzurati de zgarda care, desi respira vizibil cu dificultate, trag totusi in lesa.

Desi este un "instrument" atat de des folosit si poate constitui un adjuvant in dresajul cainilor foarte independenti, in cazul carora esueaza metodele non-violente, zgarda de forta nu trebuie utilizata excesiv deoarece cainele dezvolta in timp rezistenta fata de intepaturile dintilor acesteia si fata de senzatia de sufocare si nu va mai reactiona in modul dorit de catre stapan.

De asemenea, trebuie utilizata cu precautie deoarece zona gatului este foarte sensibila si dintii zgarzii pot produce leziuni atat externe, prin zgarierea si chiar perforarea pielii, cat si interne, la nivelul traheei. Astfel, nu se recomanda utilizarea zgarzii de forta la caini cu par scurt, fara subpar sau tunsi, deoarece blana acestora nu ofera protectia necesara si distanta suficienta intre dintii zgarzii si gat. De asemenea, desi manevrarea eficienta a zgarzii de forta se bazeaza pe miscari bruste, se recomanda dozarea fortei cu care se exercita aceste miscari, deoarece o smucitura prea puternica poate produce leziuni atat ale pielii cat si ale traheei si muschilor gatului.

Este de preferat sa incercam sa dresam cainele utilizand metode non-violente (metoda executie-rasplata-joc) si sa obtinem comportamentul dorit prin aceste metode decat sa utilizam de la bun inceput zgarda de forta. Vom utiliza zgarda de forta in dresajul cainelui numai dupa ce orice alta metoda non-violenta a esuat. Daca dorim sa dresam cainele noi insine, fara a apela la ajutorul unui specialist, este bine ca, inainte de a decide utilizarea zgarzii de forta sa ne asiguram ca metoda non-violenta de dresaj folosita a fost corecta si ca lipsa unor rezultate pozitive se datoreaza cainelui si nu stapanului, prin comiterea greselilor frecvente de dresaj:

• comunicarea defectuasa a comenzii catre caine (care nu o intelege si prin urmare nu are cum sa o execute);
• insuficient exercitiu in aplicarea comenzilor invatate (odata ce a invatat si deprins o comanda, aceasta trebuie repetata pana la executia perfecta si apoi periodic, pentru ca animalul sa nu o uite);
• metode de recompensare defectuoase (numai cu "gustari", de exemplu, fara a alterna oferirea de gustari cu mangaierile si aprecierile verbale) etc.