Ihtiosporidiaza este o boala specifica pestilor, datorata unei ciuperci, Ichthyosporidium (Ichtyophonus Hoferi), care genereaza infectii oportuniste in cazul populatiilor afectate de lipsa unei igiene corespunzatoare si a hranei suficiente, se transmite prin ingestia de fecale de la pestele infestat sau daca pestele sanatos mananca dintr-un peste care a avut boala si a murit si este extrem de greu de tratat, unele surse afirmand chiar ca este imposibil si recomanda sa se arunce pestii bolnavi, dar este foarte usor de prevenit.

In mod normal, pestii bine hraniti, care inoata intr-o apa corespunzatoare si curata intr-un acvariu bine ingrijit nu se imbolnavesc de ihtiosporidiaza; in cazul in care conditiile optime lipsesc, aceasta este insa una dintre cele mai des intalnite boli, care afecteaza predominant pestii varstnici si cei sensibili (femelele gravide sau care au nascut de curand). Cei care se confrunta cu aceasta boala in acvariile lor sunt in general acvaristii incepatori si cei care nu acorda suficienta atentie igienei acvariului, schimbarilor de apa, ventilarii si filtrarii corespunzatoare. Daca stiti ca acvariul dumneavoastra face parte dintre cele neglijate, eliminati cat de curand motivul pentru care nu aveti suficient timp si obisnuiti-va sa schimbati regulat apa, sa asigurati o filtrare buna a acesteia si sa va ingrijiti de curatenia acvariului, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, Ichtyophonus nu va intarzia sa apara.

Cel mai neplacut pentru acvaristi este faptul ca boala debuteaza cu simptome nespecifice, intrucat ichthyiosporidium afecteaza initial organele interne ale pestelui bolnav, in special ficatul si rinichii, afectand ulterior intregul organism si regasindu-se si in inima, splina, ovare, ca si in tesutul muscular si ocular, precum si in piele si in creier. Acvaristii atenti observa initial, in stadiul bolii de inflamare si proliferare, o incetinire a miscarilor pestelui bolnav, care devine apatic, inoata lenes si uneori pare fara directie. Unii pesti arata de parca nu ar fi mancat nimic in ziua respectiva, abdomenele lor se subtiaza si au un aspect infundat. Ulterior, pestii incep sa inoate dezechilibrat, "cad" pe o parte si se redreseaza, inoata greu sau in deriva, sinuos, complet diferit de modul in care se misca in mod normal un peste sanatos sau zac apatici pe fundul acvariului. Stadiul final al bolii, stadiu in care de obicei orice tratament este inutil, presupune aparitia de chisturi si rani deschise (ulceratii) pe suprafata corpului, vizibile cu ochiul liber. Unii pesti incearca sa se hraneasca dar nu pot, altii prezinta exoftalmie, iar unii pot muri subit fara sa manifeste niciun simptom de boala.

Ichtyophonus se inmulteste prin diviziune si formeaza chisti din care ies noi si noi spori care se raspandesc in tesuturile invecinate chistilor, continuand procesul de inmultire. Chistii maturi, producatori de spori, sunt de dimensiuni vizibile cu ochiul liber, ajungand si la 2 mm in diametru; chistii mici, nematurati, nu sunt vizibili cu ochiul liber. Ciuperca prefera mediile racoroase, caz in care devine mai virulenta, astfel incat o prima masura de protectie este cresterea temperaturii apei la un nivel corespunzator pentru speciile pe care acvaristul le creste in acvariul sau. Interesant si de ajutor este faptul ca odata ce conditiile optime de viata ale pestilor sunt restabilite prin cresterea temperaturii si filtrarea buna a apei, chistii se incapsuleaza si nu mai raspandesc spori, ceea ce ii fac inofensivi pentru pestele afectat atata vreme cat conditiile de viata raman cele ideale. De indata insa ce acvariul este neglijat din nou, daca se acumuleaza murdarie in acvariu si daca temperatura scade sub nivelul optim, chistii redevin activi si continua sa prolifereze, iar pestele infestat este din nou in pericol.  

Tratamentele care se pot incerca nu garanteaza vindecarea, deoarece aceasta depinde de stadiul bolii si masura in care organele sunt afectate, in general boala fiind foarte avansata la aparitia simptomelor. Astfel, dupa izolarea absolut recomandata a pestelui suspect intr-un acvariu separat, in care nu vor sta alti pesti decat cei aflati in tratament pentru aceeasi boala, se pot incerca:

• bai scurte si lungi cu solutii de albastru de metil si verde malachit

• cresterea salinitatii in acvariu daca speciile din acesta o permit

• cresterea temperaturii apei peste 28 de grade (pentru a stopa raspandirea bolii si proliferarea sporilor in tesuturile deja afectate ale pestilor),

• administrarea de Chloromycetin sau Phenoxethol 1% amestecate in mancare.

Pestii aflati intr-un stadiu avansat al bolii, deja slabiti, nu vor rezista tratamentului si, cel mai probabil, vor muri. Chiar daca totusi simptomele dispar, tineti pestii aparent vindecati intr-un acvariu carantina cel putin 3-4 saptamani.