Istoric

Great Dane, adica Marele Danez - aceasta este denumirea oficiala sub care este cunoscut si acum Dogul German in tarile anglo-saxone.

Prima explicatie privind denumirea de Marele Danez ne-o dau lucrarile de specialitate franceze unde acest caine era numit «danoise», cuvant ce in franceza inseamna caine cu pete – dogul arlechin. Apoi numele de Marele Danez i-a revenit dogului galben, explicatia privind acest nume este de-a dreptul hilara – acesti caini sunt inalti si «blonzi» asemenea poporului danez.

Privind originile rasei, exista mai multe teorii. Una dintre ele, sustinuta de multi specialisti, este ca, in secolul al V-lea, alanii, un popor migrator, au invadat Galia, Italia si Spania, aducand cu ei si cainii lor mari si puternici, folositi in lupta, caini ai caror urmasi sunt tocmai Dogii Germani. De altfel, pornind de la acesta poveste, si acum, In Italia, denumirea oficiala a Dogului German este Alano.

Indiferent cine ar fi introdus in Europa molosii asemanatori Dogului, cert este ca, la inceputul perioadei medievale, ei erau crescuti in doua scopuri principale: pentru lupta si pentru vanatoare. Cainii de razboi trebuia sa aiba curaj extraordinar si ferocitate, pentru a infrunta inamicul, calitati dublate de o mare forta fizica. Cei folositi la vanatoare, in special la ursi si mistreti, trebuia sa fie suficient de puternici pentru a ataca si chiar ucide animalele mari, dar aveau nevoie si de viteza si agilitate. Incepand de prin secolul al XVII-lea, mai apare si denumirea de Dog (Dogue, In franceza, si Dogge, In germana), care o inlocuieste treptat pe cea de Alan. Totusi, i se spunea Dog aproape oricarui caine de talie mare, cu corp si cap puternice.

In 1879, un grup de sapte crescatori si arbitri germani au hotarat sa reuneasca diversele tipuri si varietati existente intr-o singura rasa, careia i-au dat numele Dog German. In 1888 se Infiinteaza si Deutscher Doggen-Club, Clubul german al rasei, iar 1891 a fost redactat primul Standard. Reactiile nu au incetat sa apara, englezii au refuzat sa adopte numele de Dog German iar Danezii au incercat printr-o serie de acte sa demonstreze ca aceasta rasa apartine de drept poporului lor. Pe baza actelor prezentate danezilor li s-a atribuit o alta rasa molossoida, Broholmerul, care, intr-adevar, era fara dubiu originara din Danemarca. Astazi insa, nimeni nu mai contesta faptul ca Dogul German modern s-a dezvoltat pe teritoriul Germaniei.

Elemente de Standard FCI

Clasificare: Grupa a II-a FCI, rasa fara proba de lucru obligatorie

PROPORTII IMPORTANTE
Corpul, in special cel al masculilor, se inscrie intr-un patrat. Lungimea trunchiului (masurat de la varful umarului pana la capatul fesei) nu trebuie sa depaseasca, la masculi, inaltimea la greaban cu mai mult de 5%, iar la femele cu mai mult de 10%

Culoare: culorile sunt grupate in trei varietati independente: galben si tigrat, negru si arlechin, albastru.

Dogul german galben: culoarea robei cuprinde intreaga paleta de la galben-auriu deschis, pana la galben-auriu intens; masca neagra este foarte apreciata. Sunt de nedorit marcajele albe pe piept sau pe labe.

Dogul german tigrat: culoarea de fond cuprinde intreaga paleta de la galben-auriu deschis, pana la galben-auriu intens, prezentand dungi negre, net desenate, in directia coastelor, repartizate cat se poate de regulat; masca neagra este foarte apreciata. Sunt de nedorit marcajele albe pe piept sau pe labe.

Dogul german arlechin: culoarea de fond este alb pur, lipsita pe cat posibil de cea mai mica urma de stropi colorati si prezentand pete negre, cu contur neregulat, de dimensiuni variate, bine repartizate pe toata suprafata corpului. Petele partial gri, precum si cele brune sunt de nedorit.

Dogul german negru: negru stralucitor; se admit marcajele albe. Din aceasta varietate de culoare fac parte si Dogii cu manta, adica cei la care negrul acopera trunchiul precum un mantou, In timp ce botul, gatul pieptul, abdomenul, membrele si extremitatea cozii sunt albe, precum si exemplarele a caror culoare de fond este albul, acoperit cu placi mari negre (Plattenhunde).

Dogul german albastru: roba de culoare albastru-otel pur; sunt admise marcajele albe pe piept si pe labe.

TALIE
Inaltimea la greaban: masculi – min. 80 cm
femele – min. 72 cm.

SANATATE

Prin anii 1970, a aparut un adevarat val de asa numita «dog-manie», in toata lumea Dogul German era printre cele mai cerute rase, astfel ca imperecherile fara a se tine cont de calitatea parintilor si a culorii au dus la repercursiunui din cele mai grave: puii de slaba calitate, cu probleme de sanatate dobandite sau ereditare, caini abandonati de stapanii care isi achizitionau un Dog German doar pentru ca era la moda darnu puteau sau nu stiau sa-l creasca. Multi crescatori cu experienta spun ca si acum rasa mai are de suferit de pe urma celor 10 ani de «dog-manie».

Oricine isi doreste un Dog German trebuie sa fie sigur ca ii poate asigura hrana, educatia si spatiul vital de care are nevoie un caine urias. Daca ati hotarat sa luati un pui de Dog German, investitia este pe masura taliei lui. Si veti avea de investit multi bani, timp si rabdare. Puiul de Dog German creste repede, dar nu atat de repede ca un caine de talie mica sau medie: abia pe la trei ani ajunge la maturitate. Pui fiind, Dogul German are nevoie de hrana de cea mai buna calitate, vitamine si de o atentie sporita din partea stapanului. Pana la varsta de 1 an si jumatate va manca de 3-4 ori pe zi, apoi, doar de 2 ori pe zi. Acest obicei se pastreaza pe toata durata vitetii. Daca ii dati toata portia zilnica la o singura masa, in stomacul lui intra deodata o mare cantitate de mancare (plus apa) si il supuneti unui risc fantastic: sindromul dilatatie-torsiune gastrica. Or acest sindrom este principala cauza a mortii Dogilor Germani adulti. Chiar la o frecventa de doua mese pe zi, riscul nu este eliminat, asa ca, dupa fiecare masa, cainele va trebui sa aiba o perioada de repauz fizic de minimum o ora si jumatate.

Datorita constitutiei lui corporale speciale (inaltime mare, gat lung, trunchi scurt) Dogul nu trebuie sa primeasca mancarea pe sol, ci ii veti pune castronul pe un suport, astfel incat sa nu fie obligat sa coboare prea mult capul pentru a manca. In caz contrar, principala problema care apare este ingreunarea digestiei.

In privinta mineralelor si vitaminelor, este clar ca va avea nevoie de un aport corespunzator taliei si ratei lui de crestere, dar trebuie sa stiti sa excesele pot fi chiar mai nocive decat carentele (în special excesul de vitamina D, numit si "fals rahitism"). Pentru a stabili ratia zilnica de minerale si vitamine a cainelui, este obligatoriu sa va adresati unui medic (preferabil unul cu experienta în problemele raselor de talie mare). Pana si activitatea fizica trebuie facuta cu masura, nici excesele nu sunt permise nici sedentarismul, are nevoie de spatii largi de exercitiu si joaca, poate fi crescut si in apartament dar doar in conditiile in care i se asigura cateva ore zilnice de plimbare. Iarna nu poate fi tinut afara pentru ca nu suporta frigul, asa ca si spatiul din interior trebuie sa permita miscarea libera a unui caine de talie mare asa cum este Dogul German. Daca doriti sa cresteti o femela, luati in considerare faptul ca intr-o zi veti dori ca ea sa aiba si pui, soarta puilor depinde in mare masura si de cum a fost ingrijita mama inca dinainte de imperechere.

In cazul iubitorilor de caini care dispun de resursele necesare, indiferent de natura acestora, de a creste un astfel de caine, efortul lor va fi rasplatit inzecit. Dog-ul este prin exceleta un caine ideal de companie iar forta, eleganta si prestanta sa sunt dublate de un caracter echilibrat, de bunatate si respect fata de stapani. Poate parea ciudat ca un caine de o asemenea talie sa fie atat de sensibil fata de stapani, este foarte sensibil la comportamentul stapanilor si la starile traite de acestia, care-l afecteaza in mod direct. Atmosfera tensionata din familie, certurile, agitatia, îl marcheaza profund. Daca îl certati prea des, daca tipati, daca va purtati brutal cu el, Dogul devine un caine profund deprimat, apatic, fara pofta de viata. O educatie elementara este obligatorie dar, daca aceasta este facuta printr-o atitudine autoritara rezultatele nu vor fi cele scontate, chiar daca este un caine putin incapatanat, va invata repede si va executa comenzile macar de dragul mangaierilor pe care le va primi din partea stapanilor.

Nu este un caine care poate fi lasat singur multe ore, nu suporta singuratatea, in acelasi timp nici nu isi « sufoca » stapanii, in mare este de ajuns sa fie cineva in preajma lui indiferent daca acea persoana isi petrece timpul jucandu-se cu el sau facand altceva, important este sa ia parte la activitatile familiei. Adora copiii si le tolereaza absolut orice, este un excelent companion atat pentru cei mici cat si pentru cei mari.

Pentru ca este extrem de grijuliu si protector fata de stapani, de mutle ori ia o atitudine defensiva si aparent agresiva in fata necunoscutilor, cu toate acestea nu reactioneaza violent decat in cazuri extrem de rare, in mare parte isi indeparteaza posibilul inamic doar prin latratul sau puternic. Invata foarte repede care sunt persoanele agreate de familie si este foarte prietenos cu ele, chiar si cu alte animale este extrem de sociabil, daca educatia sa este desavarsita va accepta si prezenta altor masculi din aceeasi rasa in preajma sa fara probleme.

Andreea P.

JuniorEditor

Animalutze.COM