Exista o mare disputa referitor la originea exacta a Dalmatienilor, dar toti istoricii sunt de acord cu faptul ca aceasta este o rasa foarte veche. Multi istorici cred ca aceasta rasa a ajuns in Europa venind din Egipt, prin Orientul Apropiat si Turcia. A patruns mai intai in Grecia si apoi pe coasta Dalmata a Marii Adriatice, unde a fost crescuta si selectionata pana s-a obtinut Dalmatianul de astazi. Alti istorici cred insa ca, desi standardul acestei rase este iugoslav, rasa nu provine din Dalmatia, ci descinde din Bracul de Bengal, fiind un metis de Pointer Istrian si Bull-Terrier. Se pare totusi ca prima varianta este corecta, aceasta teorie fiind sustinuta atat de faptul ca exista urme a rasei pe basoreliefuri din Egipt si pe fresce elene, cat si de unele documente din 1374 ce atesta existenta rasei in Dubrovnic inca din Evul Mediu. In acea vreme Dalmatianul era utilizat la vanatoare, pentru aret. Rasa s-a raspandit mult in anii 1800, Dalmatienii fiind utilizati de data aceasta ca si caini de atelaj deoarece ei au o afinitate pentru cai. Inainte de existenta automobilelor pentru transport erau folosite carute trase de cai. Dalmatienii erau deschizatorii de drum, dand la o parte alte animale si facand loc carutelor trase de cai. In jurul focului unde era intotdeauna multa agitatie si activitate, Dalmatienii ajutau la linistirea cailor si stateau de paza. De atunci si pana in ziua de astazi Dalmatienii au avut multe intrebuintari: mascota pentru pompieri, santinela in razboi, caine de circ, caine de vanatoare si caine de paza. In prezent, ei sunt priviti mai ales drept caini de companie.
Dalmatienii au fost crescuti si selectionati sa alerge langa carutele trase de cai. Astfel ca ei sunt foarte rezistenti si plini de energie. Nu le place sa stea toata ziua fara sa aiba nimic de facut, pur si simpu se plictisesc. Ei sunt foarte jucausi, veseli si loiali. Au in permanenta nevoie de o prezenta umana altfel se simt singuri si deprimati. Asadar Dalmatienii nu sunt adaptati pentru viata in curte. Ei au o memorie excelenta si pot tine minte multi ani de zile orice rau care li s-a facut. Dalmatienilor le place sa se joace cu copiii, insa nu este foarte indicat sa ramana singuri cu acestia deoarece sunt prea zburdalnici si, in joaca, pot accidenta copiii. Se inteleg bine cu alte animale de casa desi pot fi destul de agresivi cu animale straine. Masculii de obicei nu accepta alti caini masculi in casa lor. Dalmatienii sunt inteligenti dar si incapatanati astfel ca dresajul lor nu este o sarcina usoara dar, cu un dresaj corect, pot deveni extrem de ascultatori. Este necesara socializarea lor de mici pentru a evita sa devina agresivi. Dalmatienii se adapteaza la viata in apartament dar raman in continuare foarte activi. Datorita blanii scurte, sunt frigurosi. Dalmatienii sunt foarte curati - se spune chiar ca evita baltile cu noroi pentru a nu se murdari.
Un Dalmatian traieste in medie 10-12 ani. Sunt foarte fertili o catea poate avea chiar 15 pui la o singura fatare. Este foarte importanta testarea puilor de Dalmatian deorece aproximativ 10-12% au probleme grave de auz, iar un caine surd are foarte mari sanse sa devina agresiv din cauza fricii. Ereditare mai pot fi si predispozitia pentru pietre la rinichi si alergiile pielii (in special la materialele sintetice din covoare). Nivelul acidului uric este mai ridicat la Dalmatieni decat la alte rase, ceea ce poate duce la un blocaj renal. Este recomandata o dieta scazuta in proteine.
Dalmatienii sunt foarte jucausi si plini de veselie. Aspectul lor fizic ii diferentiaza complet de orice alta rasa de caini.
Caracteristici standard
Clasa: Clasa C - Caini de Companie
Grupa: Grupa 9 - Caini de agrement
Talie: medie
Culoare: alb cu pete negre sau maro (pana la 2 saptamani puii sunt complet albi)
Greutate: 22 - 25kg
Inaltime: masculul: 56-61 cm, femela: 54-58 cm