|
Despre lupul alb, poezie
Postat de Thara Wells pe 30 Iunie 2011, ora
10:49
Lupul alb, prietenul meu
Sunt la munte la o cabană de lemn,
La intrare era postat un semn,
Sunt venit aici cu tatăl meu,
Ajunşi pe drum lung şi foarte greu,
Suntem pe munte līngă codru,
Locul unde el va fi mereu mīndru,
Afară-i iarnă şi eu stau līngă sobă,
Salvīnd lupul alb să fie garderobă,
Stau pe scaun şi privesc lemnele arzānd,
Dorind să găsesc un lup alb blīnd,
Afară-i noapte şi viscoleşte cu putere,
Este iarnă şi anotimpul asta cere,
Fulgii de nea se lipesc de fereastră,
Apar mici raze de luna ceea măiastră,
Din īndepărtare se aude un urlet de lup,
Lemnele īn sobă se auzea cum se rup,
Tata era īn pat se odihnea, era obosit,
Pentru a omorī lupul alb, de asta-am venit,
Brusc se ridică din pat, părea agitat,
Era buimac, nu ştia de ce s-a ridicat,
Mă uit la el şi-l privesc cu mare drag,
Şi la el şi privind şi spre baltag.
Ceasuri trecute şi afară s-a luminat,
Frigul puternic puţin ne-a lăsat,
Tata, s-a trezit şi s-a spălat.
S-a īmbrăcat şi s-a īnarmat,
M-a trezit să plecăm la vīnătoare,
M-am īmbrăcat chiar dacă mă doare,
Am luat puşca şi baltagul,
Să īmpuşcăm lupii albi, unul cīte unul,
Am ieşit din cabană şi am plecat,
Spre vīnătoarea de premiat,
Să avem lupii albi mulţii omorīţi,
Luīnd o grămadă de vieţi,
Tata, mi-a spus să stau pe loc,
Şi eu să nu mă mişc deloc,
A văzut un lup alb şi l-a īmpuşcat,
Īn picior l-a īnsemnat,
Şi baltagul la scos şi la lovit īn cap,
Parcă ar fi fost un cui īntr-un dulap,
Săracul lup alb īncă mai trăia,
Tata īl vroia pentru al tăia.
Am mers ce am mers, acel drum greu,
Īn timp ce mergeam mă rugam la Dumnezeu,
Să mă ajute să-l pot salva,
Ştiu că eu īl voi rezolva,
Ajungīnd cu lupul alb tīrīt prin zăpadă,
Salvīndu-l, refăcīndu-l īn cadă,
Tata, s-a dezbrăcat şi s-a pus īn pat,
Şi spre vise, el frumos s-a cuplat,
Afară a īnceput o vijelie puternică,
Şi nu avea o viteză foarte mică,
Patru ceasuri bune, m-am luptat să-l salvez,
Dīndu-i o viaţa nouă ca printr-un sfānt botez,
După un ceas, el se ridică şi mă priveşte,
Lăcrimīnd, parcă el īmi mulţumeşte,
Plīngea şi mă lingea şi din coadă el dădea,
El, acum doar iubire-mi oferea,
S-a ridicat īn două picioare,
M-am speriat foarte tare,
El dorea o īmbrăţişare şi-o sărutare,
Oferindui-o cu eleganţă mare.
Pe tata l-am convins şi m-a iertat,
Şi l-am lăsat liber, l-am eliberat,
Lupul alb deodată, el pe uşă a plecat,
Īn inima mea, el a fost marcat,
Din codru se aude regăsirea lupilor,
Legendarul sunet al viselor,
Tata, a plecat şi m-a lăsat singur,
Şi eu nu ştiam de ce tremur,
Un alt vīnător, un duşman al tatei,
Suna la uşa noastră, suna la clopoţei,
Eu, deschid crezīnd că-i tatăl meu,
Vīnătorul vrea să mă trimită la Dumnezeu,
Cīnd să tragă cine m-a apărat.
Doamne, la asta nu m-am aşteptat !
Ăsta-i un semn de la Bunul Dumnezeu,
Am fost salvat de Lupul alb, prietenul meu.
( 2011, 29 iunie )
autor: Răzvan Claudiescu
|
trimite prin YM
6 puiuti de catei, abandonati pe camp!
