Descriere

Caliciviroza este o boala care afecteaza aparatul respirator al felinelor. Este cauzata de asa numitele specii de "virusuri mici, rotunde" (SRV - "small round viruses") si exista mai multe tulpini care pot infecta pisicile.

Calicivirusurile au un aspect caracteristic determinat de capsomerele virale care au forma de cupa (calici = cupa). Virusul este un agent patogen infectios, de marime ultramicroscopica, prezentand o capsida in care contin o proteina majora. Virusul este foarte stabil si rezistent în mediul exterior, dar este capabil sa se inmulteasca numai in interiorul celulelor vii. La temperaturi scazute îsi pastreaza infectivitatea. Rezista la putrefactie si ramane stabil dupa congelari si decongelari repetate, iar carnea conservata prin congelare este considerata sursa principala de infectie.

In proportie de 80-90% majoritatea bolilor infectioase complexe sunt cauzate la pisica de virusul calici sau de virusul herpetic. Infectia cu ambii virusi este destul de des intalnita. Sunt boli infectioase ce se manifesta de obicei la nivelul aparatului respirator si afecteaza gatul, ochii, cavitatea nazala si orala, si cateodata sunt afectate si intestinele si plamanii.

In randul pisicilor adulte, rata mortalitatii este destul de scazuta, insa pisicutele tinere si cele mai batrane sunt expuse la un risc mai mare. Caliciviroza este cel mai des intalnita in adaposturi si medii aglomerate, dar poate fi intalnita si in orice casa.

Exista si o forma deosebit de virulenta, care are o rata a mortalitatii de aproximativ 67% in randul pisicilor.

Simptomatologie

Exista mai multe “tulpini” de virusuri calici, care pot infecta pisicile si din aceasta cauza simptomele difera in functie de virulenta respectivului virus care a generat infectia. Unele specii de virusuri, pot cauza simptome usoare, altele mai severe. Deseori simptomatologia calicivirozei este asemanatoare cu cea a unei raceli la cap la oameni.

Semnele clinice pe care le prezinta o pisica infectata si care ar trebui sa-l alarmeze pe proprietar sunt diverse: de la letargie, pierderea poftei de mancare, stranut, febra, inflamarea membranei mucoasei nazale, ochi umezi, conjunctivite si ulcerarea cerului gurii si a limbii, pana la unele specii ale virusului care pot provoca schiopatat, mai ales la pui, sau pneumonie.

Calcivirusul felin poate fi complicat de o a doua infectie bacteriana, anorexie si dezhidratare.

Calcivirusul felin a fost observat si in gura catorva pisici cu gingivita.

Contaminarea pisicilor cu acest virus se poate face prin:

• contact direct - infectia transmitandu-se de la o pisica bolnava sau purtatoare prin intermediul secretiilor nazale, oculare sau prin saliva;
• contact indirect - bol de mancare contaminat, culcus, etc. Calcivirusul este rezistent la multe dezinfectante si poate trai in mediul inconjurator, pentru perioade lungi de timp.

Este posibil ca pisicile sa ramana purtatoare chiar si dupa mai multi ani de la data infectarii. Asta inseamna ca desi au contractat virusul, s-au inbolnavit, s-au tratat, si si-au revenit, virusul inca este eliberat in excremente si este posibil sa infecteze si alte pisici.

Diagnosticul

Un diagnostic prezumtiv este bazat de obicei pe semne clinice observate la pisica. Cum am mentionat si mai devreme in articol, herpes virusul felin si calicivirusul felin, sunt cauzele a 80-90% dintre toate bolile respiratorii la pisici. Daca sunt prezente ulcerari orale, cel mai probabil este vorba de o infectie cu calicivirus. Daca sunt prezente ulcerari corneale (ochi) cel mai probabil este vorba de o infectie cu herpes.

Tratamentul calicivirozei

Tratamentul este in general unul de suport. Cum calicivirusul este un virus, antibioticele nu vor functiona, dar pot fi oricum prescrise pentru infectii bacteriene secundare. Indepartarea secretiilor nazale si oculare va face pisica sa se simta mai confortabil. Daca pisica a devenit anorexica (refiza hrana), hranirea fortata ar putea fi necesara. Fluidele ar putea fi necesare pentru a trata deshidratarea.

Prevenirea calicivirozei

Important

Caliciviroza este o afectiune destul de des intalnita la felina, insa NU este transmisibila la om.