Babesioza

Babesioza face parte din grupa hemosporidiozelor (piroplasmozelor) – produse de protozoare din subclasa Piroplasmia, ordinul Piroplasmida – boli ce afectează în principal elementele figurate sanguine sau limfoide, atât la mamifere, cât și la păsări. Răspândirea paraziților este condiționată de dinamica gazdelor lor definitive – anume căpușele Ixodidae.

În cazul babesiozei, parazitul – din genul Babesia sau Nuttallia, familia Babesiidae – se fixează în eritrocitele organismului parazitat, în număr variabil (1-4 paraziți), îmbrăcând diferite forme și aspecte, în funcție de specie (piriformi, bigeminați, inelari).

Parazitul prezintă mai multe specii, în funcție de mamiferul afectat: de exemplu, Babesia caballi, Nuttallia equi – specii parazite pentru cai, Babesia canis, Babesia vogeli, Babesia gibsoni – paraziți ai câinelui, sau la om – Babesia gibsoni, Babesia bovis, Babesia hodaini.

Ciclul biologic al parazitului prezintă două faze, în funcție de gazda parazitată la un moment dat: în căpușe, care sunt gazde definitive, se produc fazele sexuate, iar în organismul mamiferelor, considerate gazde intermediare, se produc fazele asexuate.

Focarele de infecție în cazul acestei boli sunt animalele infectate, sau cele nediagnosticate, care prezintă infecții latente, și căpușele ixodidae, care sunt considerate de fapt rezervorul acestui parazit. Contaminarea – trecerea parazitului de la căpușă la animal – se produce în momentul hrănirii căpușelor infectate, prin saliva inoculată transcutanat.

Patogeneză babesiozei este deosebit de complexă – boala afectând în mod serios întregul organism.

Parazitul pătrunde inițial în hematii, se multiplică, secretă diferite toxine metabolice, cauzând astfel liza celulelor roșii, astfel că în timp se produce anemia. Alte efecte ale acestor distrugeri masive se pot traduce ulterior și prin spleno- sau hepatomegalie. Ca reacție de apărare a organismului se poate integistra o creștere ușoară a tensiunii arteriale, însoțită de vasodilatație și tahicardie.

În cazuri mai severe se pot înregistra edeme perivasculare și leziuni grave în encefal, cu manifestări nervoase, disfuncții hepatice și renale – icter, albuminurie, sau necroze și degenerări în organele afectate, etc.

Un organism trecut prin boală poate dobândi o imunitate activă – care se poate realiza și în urma administrării unui vaccin – stare ce durează de la câteva luni, la câțiva ani. Se mai poate dobândi imunitate și prin inoculare de ser de la animalele trecute deja prin boală – imunitate considerată pasivă.

Moartea animalului în cazul complicării bolii survine ca urmare a anemiei și toxicității grave.

Dintre modificările anatomopatologice, în funcție de forma bolii, putem menționa: icter, splenomegalie, hepatomegalie, hipertrofie renală, hemoragii gastro-intestinale, edem cerebral (în fază acută), cahexie, anemie, reducere drastică a musculaturii (fază cronică).

Simptomatologie – perioada de incubație este de 7-14 zile, boala prezentând diferențe clinice în funcție de specia afectată.

La câine, forma acută debutează cu apatie, febră, anorexie, icter, anemie, posibile tulburări respiratorii și nervoase (crize tip epilepsie, pseudoparaplegie), fotofobie cu posibile hemoragii retiniene. Moartea se poate produce la 5-10 zile de la îmbolnăvire. În forma cronică, care persistă timp de câteva săptămâni, se înregistrează anemie și slăbire accentuată.

Diagnosticul se stabilește în funcție de datele epidemiologice, datele clinice, leziunile prezente în unele organe (splina, ficat, miocard, rinichi), examen microscopic (frotiuri din sângele periferic), examen serologic sau diagnostic terapeutic (prin medicație corespunzătoare și obținerea unor rezultate pozitive).

La animalele tinere prognosticul este favorabil.

Tratamentul babesiozei este complex, și se asociază în general cu un regim alimentar dietetic, precum și cu condiții deosebite de igienă.

La câine se administrează Berenil, (sol. 7%, 3 mg/kg, intramuscular), Imidocarb (Imizol) (sol. 12%, 6 mg/kg, subcutan), Acaprin (sol. 0,5%, 0,2 mg/kg, subcutan), Lomidine (4 mg/kg, intramuscular).

Profilaxia bolii se realizează prin controlul preventiv și descapusarea animalelor, menținerea unei igiene corespunzătoare în adăpostul animalului, aplicarea tratamentelor acaricide, etc.

____________________________________
Bibligrafie:
* Conf. Dr. Ioan Liviu Mitrea-“Boli parazitare la animale”, Editura Ceres, București, 2002;
** Prof. Univ. Dr. Maria Crivineanu – Farmacologie veterinară – Note de curs

 

Gabriela BAGRINOVSCHI
Facultatea de Medicina Veterinară București
Expert Editor
Animalutze.COM