Angora Turceasca

Asa cum inspira si numele, pisica Angora turceasca este originara din Turcia. In aceasta tara, doar exemplarele cu blana alba sunt acceptate ca adevaratele pisici Angora, in timp ce in Statele Unite sunt acceptate si exemplarele care prezinta o alta culoare a blanii. Exemplarul alb de Angora este un simbol traditional al puritatii si este considerata de poporul turc o adevarata comoara. Raspandirea acestora prin Europa a avut loc in jurul anului 1600, fiind carate alaturi de obiecte de pret de catre negustorii care se intorceau din est. Datorita aparentei foarte elegante, a blanii matasoase si a firului de par lung si foarte matasos, aceste pisicute erau foarte rasfatate. Datorita raritatii lor, in Franta secolului al XVII-lea, pisicile Angora au devenit un simbol in cadrul familiei regale si al clasei inalte, ele fiind chiar reprezentate in multe picturi apartinand epocii respective. Pretul platit la acea vreme pentru un astfel de exemplar se ridica pana la 4000-5000 de dolari.

Personalitatea

Cine achizitioneaza o astfel de pisica, trebuie sa fie intr-adevar pregatit sa ingrijeasca o pisica foarte jucausa, plina de viata, ce simte nevoia de a se juca in continuu cu diferite obiecte adecvate. Pisica Angora turceasca este deosebit de inteligenta. Ea prefera sa se joace cu jucarii care sa o determine sa isi manifesteze abilitatile de bun vanator al unei prazi imaginare. Placandu-i sa se joace si cu stapanii, aceasta raspunde repede la comenzile vocale adresate de acestia, fiind astfel si foarte usor de dresat. Sunt atasate de stapani si sunt cunoscute ca fiind animale ce dezvolta o relatie stabila cu acestia. Este amuzanta, loiala si, totodata, foarte atrasa de apa.

Aspectul

Pisica Angora truceasca ideala trebuie sa fie deosebit de armonioasa si gratioasa in miscari, cu blana foarte matasoasa care straluceste o data cu fiecare miscare, in contrast cu corpul lung si ferm.

Comparativ cu lungimea corpului si a extremitatilor, capul este mic spre mediu. Urechile sunt mai late la baza si mai ascutite spre varf. Ochii sunt mari, migdalati, culoarea lor neavand nici o legatura cu cea a blanii. Culorile cel mai des intalnite sunt: albastru, verde si verde-auriu.

Corpul are o lungime medie si este foarte armonios. Corpul masculilor este putin mai mare decat cel al femelelor. Umerii au aceeasi latime ca si soldurile. Spatele este suplu, dar prezinta o musculatura ferma.

Membrele posterioare sunt putin mai lungi decat cele anterioare. Labele sunt mici, rotunde si delicate. Coada este lunga, mai lata la baza, ascutindu-se apoi usor spre varf.

Lungimea firului de par variaza pe anumite suprafete ale corpului, fiind de preferat o lungime a acestuia mai mare pe coada si in zona gatului, prezinta o textura deosebit de fina si o stralucire matasoasa aparte.

Culorile

Este preferata culoarea alba a blanii, in acest caz nasul si labutele fiind roz. Alte culori intalnite la aceasta rasa, desi nu la fel de apreciate, sunt: negru, crem, rosiatic, gri-albastrui, tortoiseshell, maro. Au fost intalnite chiar si exemplare bicolore: negru cu alb, albastru cu alb, rosu cu alb, crem cu alb.

Andreea P.Senior Editor Animalutze.COM