Copiii au un talent special de a aduna pisoii de pe strada si de a ni-i aduce in casa cu rugamintea de o candoare irezistibila: "Mami, tati, putem sa-l pastram?". Putem sa ramanem fermi pe pozitie si sa interzicem intrarea atat de intempestiva in familie a unui membru cu coada zburlita, sau putem accepta acest lucru...

Principalele motive pentru care parintii se opun adoptiei unei pisici

Daca ati fi genul de persoana care nu iubeste animalele, probabil nu ati citi acest articol, astfel incat excludem din start un refuz bazat pe acest criteriu. Unele dintre motivele principale pentru care parintii se opun in general adoptiei unui animal de casa (in cazul de fata, o pisica sau un motan) se refera la boli transmisibile si paraziti (atat interni cat si externi), posibilitatea ca copilul sa fie zgariat sau muscat, neplacerea schimbarii nisipului din ladita, precum si la smocurile de par care se imprastie prin casa si sunt o grija in plus pentru gospodine.

Bolile si parazitii transmisibili la om
Intr-adevar o pisica bolnava poate transmite o serie de boli si paraziti, printre care se numara turbarea, tetanosul, conjunctivita, salmonella, toxoplasmoza, teniaza. Insa, in momentul in care decidem sa adoptam o pisica si ne ocupam de sanatatea ei prin efectuarea vaccinarilor si deparazitarilor periodice, riscul transmiterii acestor boli scade vertiginos. O parte din bolile transmisibile la om se previn prin vaccinare si deparazitare periodica, iar restul prin pastrarea unei igiene corespunzatoare. Desigur, un animal nevaccinat, nedeparazitat si cu ladita cu nisip necuratata poate deveni o sursa de boala, dar in cazul in care cele cateva reguli sanatoase sunt respectate, nu sunt probleme.

Muscaturile si zgarieturile
Daca mediul in care traieste nu il determina sa fie agresiv, pisoiul va creste fara a se manifesta astfel. In general, copiii tind sa "smotoceasca" pisicile care, in ultima instanta, pentru a scapa de "teroare", scuipa si zgarie (musca mai rar si in general in joaca, insuficient pentru a rani), dar acest obicei de a "teroriza" pisica poate fi in mare masura controlat de parinti. Copilul va invata sa trateze pisoiul ca pe o fiinta vie, nu ca pe o jucarie de plus. De asemenea, copilul va invata sa nu isi apropie fata de pisica, pentru a evita astfel posibile zgarieturi in zona ochilor. In plus, ghearele pisicii pot fi taiate si pilite, pentru a nu constitui un pericol.

Nisipul din ladita
Din fericire, nu mai trebuie sa recurgem la nisip obisnuit, urat mirositor si neigienic, pentru ladita pisicii. Exista in comert mai multe tipuri de absorbante igienice pentru pisici, cu preturi variind intre foarte accesibil si foarte scump, dar care au o mare calitate - absorb mirosurile neplacute si se inlocuiesc usor. Cu putina bunavointa si o lopatica, ladita pisicii poate fi pastrata curata fara prea mari eforturi - zonele "afectate" se intaresc si pot fi cu usurinta adunate cu lopatica in fiecare zi ("golurile" ramase se umplu cu absorbant curat), iar inlocuirea completa si igienizarea laditei se poate face o data pe saptamana.

Ghemotoacele de par
Exista doua perioade ale anului in care pisica naparleste masiv - primavara si toamna. In aceste perioade este destul de greu sa pastram covoarele neatinse, dar putem reduce cantitatea de par prin ingrijirea corespunzatoare a blanii pisicii - de asemenea, in timpul anului, o pisica sanatoasa, periata periodic in functie de lungimea blanii, va lasa putin par, care poate fi adunat de pe covoare odata cu inevitabila "sedinta de curatenie" saptamanala, pe care oricum o facem.

Principalele motive pentru care parintii sunt de acord cu adoptia unei pisici

Parintii care nu se opun sau chiar aproba entuziast adoptia unei pisici o fac din mai multe motive - in general, ei insisi iubesc animalele si au crescut cu un animal de casa; unii considera, pe buna dreptate, ca o pisica este un mod eficient de a deprinde copilul sa isi asume responsabilitati si sa pretuiasca viata in toate formele ei.

Altii insa o fac pentru ca sunt convinsi ca este vorba doar de o toana trecatoare a copilului lor. Nu cadeti in aceasta greseala, pentru ca acesta din urma este un motiv gresit pentru o astfel de decizie - adoptia unui animal de casa presupune mai mult decat un impuls de moment.